Comandantul Misiunii Militare Franceze, generalul Henri Mathias Berthelot face o vizită la Arad, pe fundalul căreia Garda locală română este atacată de gardiștii unguri, conflictul soldându-se cu mai mulți morți și răniți

Pe 29 decembrie 1918, chiar în ziua în care Aradul a fost vizitat de generalul Berthelot, Garda locală din Arad a fost atacată de gardiștii maghiari. Altercația se lasă cu aproximativ 20 de morti și 40 de răniți – conform relatărilor din presa română și 5 morți, conform relatărilor din presa maghiară -, chiar șoferul lui Berthelot fiind rănit, drapelele Antantei fiind sfâșiate. Presa locală din acele zile relatează (rugăm totuși cititorul să aibă permanent în vedere istoria complexă a regiunii și implicit a Aradului):

---

Demonstrații sângeroase contra Românilor în Arad, titrează pe prima pagină ziarul Românul, anul VII, Arad, Marți 18/21 Decemvrie 1918, nr. 42*

Progromul Ungurilor contra Românilor. – Morții namului: aproximativ 250 morți și 40 de răniți. – Drapelele ententei sfâșiate și călcate în picioare. – Șoferul lui Berthelot ranir. – Neliniște și nesiguranță în oraș. – Răspunsul ententei la vandalismul de ieri.

Înaintea otelului Crucea-Albă (astăzi Hotel Ardealul – n.red.).

Sosirea lui Berthelot.

Berthelor a fost condus de Români în triumf la otelul Crucea albă, unde au avut loc recepțiile. Publicul se postează în ordine în fața otelului, stegarii – cu steagul românesc și cu steagurile ententei – se așează la întrare, în două rânduri. În decursul recepțiilor publicul cântă cântece naționale și aclamează pe Berthelot, Ententa și România-mare. Totul avea înfățișarea unei sărbătoriri pline de demnitate.

Încep demonstrațiile.

Maghiarii n’au primit cu ochi buni bucuria sinceră a Românilor și înscenează tumult. Aduc un steag tricolor cu emblema Ungariei, cine stie dela care oficiu și se îmbulzesc înaintea intrării dela crucea-albă. Aici demonstrativ încep să cânte, mai bine zis să sbiere cântări ungurești: cântarea lui Kossuth, himnusul și altele. Românii cântă și ei Deșteaptă-te Române. Era un zgomot mare și  un domn apare spunând, că generalului Berthelot nu-i place sgomotul. La aceasta Românii tac, lăsându-i pe unguri să strige cât îi va lua gura. Aceștia acum voiau cu tot prețul să doboarea la pămqnt steagul românesc. Plesnind pe oameni în dreapta și stânga, cu steagul lor, pe care fâlfâindu-l din negrije l-au umplut de noroiu, cei din nemijlocita apropiere au împins dela ei steagul unguresc, ca să nu-i umple de noroiu, dar nu l-au rupt… S’a făcut tumul, în care însă n-a fost nicio șubă românească; în jurul steagului maghiar au fost numai Unguri, oameni, cari după îmbrăcăminte aratau a fi măeștri. Aceștia cu steagul lor pornesc înainte spre strada Zrynyi(acum vasile Goldiș -n.red.), până înaintea intrării dela banca Elsö – Aradi(prima bancă din Arad, situată pe Andrassy ter, acum Bdul Revoluției, nr. 100, colț cu str. Vasile Goldiș – n.red.)  – , ca să apară din nou în mijlocul unor adevărate urlături. În timpul acesta se dau în vânt câteva împușcături și o parte a publicului intră în otelul Crucea-albă. Ungurii încep să-și facă mendrele.

Martori oculari

al celor întâmplate înaintea Crucii albe și a băncii întocându-se spre casă, în coltul străzii Veitzer(grafiat și Weitzer, după Weitzer Johann, patronul fabricii de vagoane din Arad, astăzi str. Lucian Blaga – n. red.) au auzit un domn străin (ungur) care explcia – în limba maghiară – ueni grupe cele întâmplate: “Nu Românii au atacat steagul maghiar, ci ei de ei ca să provoace scandalul“. Steagul oficios, cu emblema, răsărirea ca din pământ a miilor de gardiști maghiari arată, că avem la mijloc o demonstrație, pregătită cu plan de mai înainte.

Maltratarea funcționarului de la C.R.F.

Lângă prăvălia lui Klein privia la mulțimea românească și funcționarul superior dela C.R.F. din suita lui Berthelot. Ungurii înscenând scandalul, nu l-au cruțat nici pe dsa, ci la-u trântit la pamânt și i-au umplut de noroiu uniforma. Abia a putut pătrunde în otel și de aici apoi cu greu și-a făcut cale să meargă la gară.

Ieșirea lui Berthelot

Între aceste recepțiile s’au sfârșit, generalul Berthelot – care a fost încunoștințat despre tulburările înscenate de maghiari – apare majestos și liniștit, par’că nu se întâmplase nimic. A fost impunător. Românii îl aclamă, generalul urcă în automobil, Maghiarii – cu steagul lor – înconjură automobilul. Din mijlocul urletelor se desprind bine șuerăturile Ungurilor din fereștile și de pe terasa de la cafeneaua Varosi. Aceasta a fost muzica, prin care și-au luat adio de la generalul Berthelot. Automobilul a stat încă mult – pare-mi-se – nu s-a putut mișca din cauza Maghiarilor. După aceea și-au luat drumul spre str. Deak Ferenc (acum, str. Mihai Eminescu – n. red.), în mijlocul huiduielii gloatelor maghiare.

PROGROMUL ÎNCEPE.

Plecând automobilul lui Berthelot, o parte din ceata Ungurilor a luat-o pe strada Deak Ferenc, în frunte cu steagul cu care au înscenat progromul, spre casa dlui Șt. C. Pop.

Banderiul de țărani pleacă cu steagurile românești, în rând de patru, în perfectă ordine spre motr, care avea să-i ducă acasă în satele din jur, de unde veniseră cu sufletele avântate. Trecuseră banderiul de biserica Minoriților, când ceata de Unguri ce rămăsese inaintea otelului Crucea Albă – ceată la care se mai alăturară adunătură din tate părțile – se ia după banderiu. Dinspre monumentul “Sfintei Treimi” venia chiar o grupă de soldați și polițiști, toți înarmați, rremiși de la casa orașului. Grupa aceasta înarmată se pune în fruntea tumultului și cu puteri unite se năpustesc acum spre banderiul românesc, ce mergea liniștit. Deodată se aud niște împușcături și gloanțele venite din puștile dela spate pătrund în carne vie, șubele de roșesc de sânge și un țăran cade mort înaintea cafenelei “Central”(cafeneaua Hotelului Central, astăzi sediu Intesa Bank, bdul Revoluției colț cu str. Vasile Alecsandri – n. red.).

În același timp din strada Salac (unde e cafeneaua Central)(grafiat și Salacz, după Salacs Gyula, primar al Aradului timp de 26 de ani, astăzi str. Vasile Alecsandri – n. red.) năvălește o altă grupă de soldați unguri și cu un steag unguresc le ațin Românilor calea.

Gardiștii români, cari veniau dinspre casa orașului, văzând primejdia în acre au ajuns Românii, au dat salve în vânt, făcând prin acestea atenti pe Români și peste tot tumultul, să se împrăștie.

Înainte nu puteau merge, din urmă veniau mereu gloanțele, – au luat-o resfirați unii în stânga, alții în dreapta. polițiștii și soldații unguri, postați în fața cafenelei central, pe celălalt trotuar, pușcau de după trăsuri, arbori, stâlpi și de sub porți asupra celor care-și căutau scut în cafeneaua Central, ori spre str. Salac. S’a pușcat și din balcoane și ferești, – ba și din palatul comitatului. Ferestrile cafenelei Central încă poartă urmele fostelor pușcături.

Ceilalți bieți români, cari au apucat-o pe străzile ce duc spre parcul dela țărmul Mureștului, au fost împușcați de la spate de soldați și politiști ieștiți la repezeală din casa orașului. Cu adevărat plan strategic au aținut toate cărările, ca străzile pe unde avea să treacă Berthelot să abureze cât mai mult sânge românesc. Martori oculari au fixat toate acestea și ei au declarat din cuvânt în cuvânt: “Pușcau după bieții Români, ca după iepuri”!…

Ieri după amiazi erau încă roșii de sângele românesc străzile, unde Ungurii au pușcat în bieții Români, care n’aveau nici vină, nici arme.

Un monument ridicat în acel loc va spune lumii despre un progrom săvărșit de Unguri în 16/29 Decembrie, în preajma conferinței de pace**.

[…]

Nici aproximativ nu putem ști cât de mare este numărul morților noștri cu acest prilej. Unii Români au fost luați la ochi în ulița Salacz către Murăș, pela palatul cultural, iar alții pela stațiunea motorului electric, gara principală și în lte părți ale orașului. Se vorbește de 20 morți și 40 răniți. Ziarele ungurești vorbesc de abia 5 morți.

Rugăm satele din jur să ne informeze precis despre morții ce i-au avut în Arad.

Nu știm dacă Șârbii din cetate s’au alăturat ori nu campaniei de vânătoare contra Românilor pornită de Ungurii rabiați. Dar martori oculari ne asigură că da, și ei au tras salve de pe malul celălalt al Murășului asupra șubelor albe ce și-au căutat scăparea apucând malul Murășului.

Declarăm pe toți Românii fulgerați ieri de gloantele dușman și cari și-au dat și suflarea – de morți ai națiunei.

Iubiților morți! Tu Nicolae Barna din Covăsânț și ceilalți tovarăsi ai tăi cari fără arme -ți venit la Arad ca să vă arătați iubirea față de un general al națiunii sore franceze, și vi s’a luat pe nedrept viața, iertați-ne și durmiți liniștiți somnul de veci, căci dorințele noastre ca să se împlinească visul de aur al neamului este aproape de înfăptuire.

Demonstrațiuni și violențe în fața casei d. dr. Șt. C. Pop.

După demonstrațiunea aranjată de maghiari cu intenție, înaintea otelului Crucea Albă, un tumult, soldați și civili, mulți pierdevară, laolaltă cam 200 de inși au mers cu mare tămbălău, injurând și pușcând, înaintea casei dlui Dr. Șt. C. Pop; au voit să rupă steagul român, dar cei 5 bravi gradiști români din poartă au apărat onoarea stegaului, fiind gata mai bine să moară, decât să cedeze. Din mulțime au pușcat asupra steagului, au bastoane și patul puștilor ferestrile casei dlui Dr. Șt. C. Pop, apoi cântându-și Kossuth-nota au plecat cu lozinca LA ARME ÎN CAZARMĂ. Abia cinci minute după depărtarea mulțimei turbate, un automobil elegant s’a oprit înaintea porții și din el a sărit sprinten GENERALUL BERTHELOT, adjutanții săi și președintele consiliului național român d. dr. Iustin Marșieu.

Dna dr. pop și familia se aflau atunci într-o stare disperată, care a stârnit adâncă emoțiune în inima nobilă a generalului Berthelot. Prin salonul, ceși avea ușa deschisă, cum era cu ferestrele sparte, vântul de iarnă plângea alături cu cei cari mai adineauri erau în primejdie. Adjutanții d. general, triști aruncau doar priviri compătimitoare spre salon, și-și fumau nervos țigăretele în coridor. Aruncau din când în când priviri de dispreț spre strada, de unde se auzea încă deslușit urletul mulțimei, iar focul de arme era viu, D. general Berthelot, după 15 minute, s’a urcat din nou în automobil cu suita, și a plecat spre episcopia română. D. GENERAL A VĂZUT CU OCHII, CEEA CE ȘTIA DEMULT! (redactor responsabil: Dr. Sever Miclea)

[…]

INSULTAREA STEAGURILOR ENTENTEI.

În clipa în care au început împușcăturile înaintea cafenelei central, stegarii noștri au căpătat refugiu în otelul Central. Aici au căutat loc sigur unde să așeze steagurile ententei. Numai Dumnezeu știe cum au scăpat ei cu vieața, căci edificiul otelului a fost împrejurat de gloate. Gardiștii maghiari au căutat în toate colțurile după steaguri. le-au aflat pe rumă și cu nemai pomenită furie le-au făcut bucăți. Steagurile Franței, Angliei, a Statelor Unite, Italiei … au fost rupte și călcate în picioare.

[…]

Șoferul dlui general Berthelot rănit.

Ca semnul cel mai evident al tulburărilor de ieri, că sângeroasa manifestație n’a fost numai incidentală și numai contra Românilor, ci și contra Ententei o adeverește faptul trist, că șoferul d. general Berthelot, a fost rănit la mână, dovadă, că și d. general a fost luat la țintă și a fost doar o minune a providenței ca d. general a rămas neatins.

Sfâșierea steagurilor românești.

Steagurile românești de pe edificiile noastre publice, de pe fațada caselor românesți, au fost în decursul ueni ore toate îndepărtate. Mai în urmă a dispărut steagul românesc de pe frontispiciul locuinței d. dr. Șt. C. Pop, după desarmarea bravilor gardiști de acolo. Steagurile românești dela edificiile comitatense, au fost aruncate din balcoane, în tina drumului, au fost rupte în bucăți și apoi călcate în tina. La librăria “Concordia” nu s’au mulțumit numai cu necinstirea sfântului nostru tricolor, ci au rupt firma librăriei, cu patul puștilor au strâmbat și au spart storurile de fier, încât prăvălia azi a rămas închisă, neputând fi ridicate storurile.

RĂSPUNSUL ENTANTEI LA VANDALISMUL MAGHIAR DE ERI.

Azi la 30 dec. d. a. la 5 ore trupe entente vor intra în Arad. Dinspre Ardeal sunt în drum două regimente românești. (Editor responsabil: Aurel Rusu)

*Întregul material poate fi citit aici.

---

Trebuie notat că vor trece luni bune până ce calvarul românilor va lua sfârșit în vestul României, și mai mulți căzând victime în timpul atacurilor comise de unguri bolșevizați.

** Duminică, 17 mai 1936, în memoria militanților români pentru Unire și celor uciși în timpul atacului Ungariei comuniste în vestul României este dezvelită Crucea Martirilor Unirii 1918-1919, la 17 ani, după ce în oraș a intrat detașamentul Șase Vânători al Armatei Române punând astfel capăt stăpânirii austro-ungare. Presa vremii anunța că peste 30.000 de români au venit la Arad din întreaga Transilvanie pentru a fi martori ai dezvelirii monumentului proiectat de arhitectul Silvestru Rafiroiu, ilustrând o troiță românească și executat de către frații Rossa. Slujba religioasă a fost ținută de P.S. dr. Andrei Magieru, episcopul Aradului împreună cu un sobor de 36 de preoți(cuvântarea poate fi citită aici). Înlăturată în timpul regimului comunist, Crucea a fost restaurată de arhitectul arădean Miloș Cristea și este acum plasată în parcul Eminescu din municipiul Arad. În partea superioară a monumentului, situată central se află plasată stema României Mari. Pe fațada principală este scris următorul text:“Slăvit să fie Dumnezeu! Martirilor din ținutul Aradului jertfiți pe altarul dezrobirei naționale în anii 1918-1919. Ridicatu-s-a această sfântă cruce în zilele maiestății sale Carol al II-lea, regele României și s-a sfințit la 17 maiu 1936 de pomenire și legământ vecinic și credincios cu neamul întregit în dreptul său național.” Pe fațada din spate, partea superioară este scris:”Să ajungă bunătatea Ta Doamne pre cei ce s-au mutat de la noi cu înfricoșata porunca Ta. Să îi înconjure pre dânșii mila Ta și să-i îndrepteze la lăcașurile cele luminate de lumina feței Tale.” Sub acest text, precum și pe părțile laterale sunt înscrise cele 90 de nume ale martirilor: preot Cornel Popescu, preot Cornel Leucuţla, înv. Lazar Tâmpa, Leonte Cioran, Nicolae Varna, Mttrle Ralca, Teodor Gllgor, Ignat Ungureanu, Teodor Redls, Gheorghe Ivanovicl, Ioan loanovlcl, Ioan Popa, Pascu furjuţiu, lullana Jarjuţlu, Valeriu farjuţiu, Ioan Jurjuţlu, tloare Cosma, Ioan Istrate, Gllgor Aida, Sofia Faur, Nicolale Lescufiu, Pavel Faur, Elena Bardan, Elena Petroman, Ştefan Popa, Ioan Oprea, Arsenic Morarlu, Pahonte Dura, Pavel Suba, Epihamie Farkastu, Minat Zacota Gligor Horga, Ntcolaie Pascu, Ioan Suran, Nicolae Fa/kas, Mitra Barlea, Ioan Lazarescut Danila Adam, Petru Petran, Petru Pianga, Gheorghe Roşu, losif Ardelean, Zamfir Baltean, Protopop Aug. Târziu, Nicolale Ţucudean, Teodor Herlo, Pavel Tarcea, Gheorghe Burca, George Batranu, notar Gh. Ionescu, Veselia Neamţ, Lisandru Mltrea, Mitrle Caba, Serb Gh orghe, Solomia Budea, Gheorghe Barnada, Tenu Hiiduk, Petru Leuca, aveta Motokan, Fiorea Bandea, Nicodtm Morar, losif Alexa, Nicolale Pui, Antonie Beleu, losif Bandea, Gheorghe Pianga, Gheorghe Morar, Pavel Faur Fiul, Ioan Faur, Anghellna Clev, Floarea Stoia, Antilofie Verlsan, Saveta Lmscuţiu, Cosma Zopota, Virglnla Hotatan, Gheorghe Hotaran, Teodor Baba, Ioan Luciu, Petru Cotoc, Nicolale Ţiska, Vasile Itsca, Marta Clunganu, loma Petrişor, Gheorghe Tuluvamu, Pavel Cranlc, Indret Zena, Alexandru Coţoiu.