Debutul primului război anglo-olandez

Cele patru războaie ango-olandeze din secolele XVII și XVIII au fost purtate cu precădere pentru interesele mercantile ale celor două țări, mari puteri comerciale, și au avut un caracter naval. Supremația navală și comercială a fost principala miză a acestor războaie. În secolul al XVII-lea, olandezii se aflau în culmea puterii, devansând Portuglia ca principala putere comercială colonială în Asia. Compania Olandeză a Indiilor de Est era extrem de bogată și puternică, stârnind invidia Marii Britanii pentru modul în care își controla coloniile americane. Flota de pescuit hering a olandezilor care opera în apele de coastă ale Angliei a fost un alt motiv de disensiune. Actul de Navigație din 1651 este și el considerat una dintre cauzele care au condus la primul război anglo-olandez. Legea a stimulat dezvoltarea flotei Angliei, urmârind în același timp să submineze puterea maritimă și comercială a Republicilor Provinciilor Unite. Desigur, disensiunile dintre republicanii și regaliștii din guvernele protestante ale ambelor țări, au reprezentat un alt aspect al conflictului care, în esență, se va rezolva prin ridicarea la putere a lui William de Orania în interiorul republicii olandeze și mai apoi prin accederea sa la tronul Angliei, moment din care cele două foste țări rivale vor deveni aliate, Londra devenind în timp centrul transportului comercial, în locul porturilor olandeze.

Primul război anglo-olandez (1652-1654) a fost inițiat de Commonwealth-ul Englez aflat sub conducerea lui Oliver Cromwell. În timpul Războiului Civil Englez, flota comercială olandeză a dominat comerțul în coloniile americane, astfel ca o măsură de protecție, prin Actul de Navigație din 1651, Marea Britanie a declarat că doar navele britanice aveau dreptul să tranzacționeze în coloniile britanice din America. După mai multe negocieri, acest Act a provocat un război deschis pentru care olandezii nu erau pe deplin pregătiți. Războiul, în întregime purtat pe mare, a continuat timp de doi ani, periclitând serios transportul maritim al ambelor țări. După doi ani de lupte, fără a exista un câștigător clar și ambele țări fiind epuizate de luptă, Cromwell a decis că cele două națiuni puritane ar trebui să fie aliate și a deschis negocieri pentru pace.

Putem spune că bătălia navală de la Goodwin Sands a dat startul conflictului. Numită și bătălia de la Dover, aceasta a început pe 19 mai 1652 (29 mai 1652 S.N.) atunci când un convoi olandez de 40 de nave aflat sub comanda locotenet-amiralului Maarten Tromp a refuzat să își coboare pavilionul în semn de salut, conform ordonanței lui Cromwell care cerea ca toate flotele străine care trec prin Marea Nordului sau Canalul Mânecii să salute marina engleză, un drept străvechi pentru care englezii au insistat mult timp. Când Tromp a întârziat să se conformeze, cele 25 de nave engleze aflat sub comanda generalului-pe-mare Robert Blake au tras trei focuri de avertizare. Când cel de al treilea foc, i-a nimerit nava, rânind câțiva marinari oalndezi, Tromp a răspuns cu un avertisment în lateral de pe nava sa amiral, Brederode. Blake a răspuns cu furie iar bătălia care a urmat a durat cinci ore. Ambele flote au fost avariate, dar pe măsură ce a căzut întunericul, flota olandeză s-a retras într-o linie defensivă pentru a proteja convoiul iar englezii au reușit să captureze două nave rămase în urmă. Tromp și-a oferit mai apoi scuzele lui Blake și a cerut returnarea navelor capturate, dar Blake a refuzat.

Pe 10 iulie 1652, Commonwealth-ul Englez a declarat oficial război Republicii Olandeze. După eșecul misiunii olandeze la Londra, bătăliile s-au ținut lanț. În august 1652, Michiel de Ruyter a învins flota engleză la Plymouth, dar apoi norocu s-a întors de partea englezilor. În octombrie 1652, Witte de With a fost învins de amiralul Blake la bătălia de la Kentish Knock, iar în februarie 1653, Maarten Tromp a fost învins în bătălia de trei zile care a avut loc între Portland și Calais (Bătălia de la Portland) și din nou, patru luni mai târziu, în bătălia de Nieuwpoort. Englezii au reușit instituirea unui blocaj de-a lungul coastei olandeze, dar acesta a fostridicat înca din august, după luptele de la Wijk aan Zee și Ter Heijde (Bătălia de la Scheveningen – 31 iulie 1653 sau 10 august 1653 S.N.), în care temutul și experimentatul amiral olandez, Maarten Tromp si-a pierdut viața.

Pe 15 aprilie 1654, Tratatul de la Westminster a pus capăt primului război anglo-olandez. Condițiile de pace au fost însă nefavorabile pentru olandezi iar prevederile Actului de Navigație din 1651 au ramas în vigoare. Mai mult, tratatul a inclus o cauză secretă (așa-numitl Act de izolare) care prevedea că William III, tânărul prinț de Orania, fiul lui Mary, Prințesă Regală, Prințesă de Orania și Contesă de Nassau, al doilea copil și fiica cea mare a regelui Carol I al Angliei și al stadholder-ului Wilhelm al II-lea, Prinț de Orania, nu i se va permite niciodată să ajungă stadholder (conducător) al Republicii Olandeze.

Surse:

^{en.wikipedia.org/wiki/First_Anglo-Dutch_War}

^{en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Goodwin_Sands}

^{www.geheugenvannederland.nl/en/}

^{bcw-project.org/church-and-state/the-commonwealth/first-anglo-dutch-war}