Despre începuturile medicinei moderne în The Knick – adevăr istoric vs. ficțiune

În ultimul timp mi s-a întâmplat tot mai des să fiu întrebată de prieteni și colegi cât e adevăr istoric în cutare film sau serial și cât e ficțiune. Chiar a existat în realitate personajul ăla? Și chiar așa s-a întâmplat?, sunt întrebări care mă așteaptă de multe ori la cafeaua de dimineață de la birou. Cum întotdeauna mi-a plăcut istoria, orice film, serial sau carte cu tematică istorică este completat de căutarea unor date prin enciclopedii sau articole. La fel s-a întâmplat și în cazul serialului The Knick, pe care l-am văzut abia anul trecut și care mi-a plăcut foarte mult. Poate cu atât mai mult cu cât mă aflam în convalescență și fiecare episod mă făcea să fiu recunoscătoare că m-am născut totuși în acest secol, în care anestezia nu este ceva nemaiîntâlnit. Deci, iată ce am aflat despre The Knick.

The Knick (2014), regizat de Steven Soderbergh pentru Cinemax propune o dramă medicală dar și o frescă a societătii newyorkeză a începutului de secol XX. Cu Clive Owen în rolul principal al chirurgului John Thackery, serialul captivează încă de la primul episod, cu atât mai mult cu cât în prezent trăim o perioadă de neîncredere crescândă în medicină, în ciuda progreselor. Mai bine spus, serialul șochează încă de la primul episod, prin reproducerea grafică atât de realistă a modului în care se executau procedurile chirurgicale în 1900, la începutul unui secol considerat unul al nesfărșitelor posibilități. “Mai multe au fost învățate despre tratamentul corpului uman în ultimii cinci ani decât în ​​ultimii cinci sute.” ne spune Thackery. Adevărat. Dar cu ce sacrificii, cu ce drame? Cu un scenariu care are la bază o colecție istorică impresionantă de fotografii și materiale de istorie medicală din Arhiva Burns dar și sfaturile doctorului Stanley Burns, care a servit ca și consultant medical, producătorii serialului au încercat să se apropie cât mai mult de autenticitatea istorică. Dar cât este adevăr istoric și cât este ficțiune în The Knick? Încercăm să răspundem pe rând unor întrebari.

A existat chirurgul John Thackery?

Nu, însă personajul John Thackery a fost inspirat de povestea unui chirurg care a rămas în istorie pentru efectuarea primei transfuzii de sânge de urgență în Statele Unite, William Halsted, una dintre cele mai importante figuri din chirurgia modernă. William Halsted este creditat și cu revoluționarea modului în care chirurgia este predată și practicată ca o disciplină științifică și meticuloasă. Principiile sale dezvoltate în 1890 și care insistă asupra unei tehnici chirurgicale blânde și atente sunt urmate și astăzi. În 1889, alături de alți trei colegi a fondat Spitalul John Hopkins, unde a condus departamentul de chirurgie și, la fel ca și Thackery, s-a luptat ani de zile cu dependența de cocaină și morfină, o urmare a experimentării cocainei ca anestezic pentru intevențiile chirurgicale. Tot la fel ca și Thackery, William Halsted a subliniat importanța unui mediu aseptic în timpul intervențiilor chirurgicale, și a introdus o tehnică aseptică strictă în timpul procedurilor chirurgicale. De altfel tot el este cel care a introdus și utilizarea mănușilor sterile de cauciuc. Poveștile spun că Halstead le-a inventat, pentru că era îndrăgostit de asistenta sa de operație și pentru că dorea să-i protejeze mâinile. Posibil ca personajul Lucy Elkins să fi fost inspirat de aceasta asistentă. A fost și un pionier în utilizarea anestezicelor nou descoperite.

Își sterilizau chirurgii mâinile înainte de o intervenție?

A durat foarte mult până ce s-a înțeles cauza infecțiilor și a septicemiilor care apăreau după o operație. Mănuși sterile (din cauciuc vulcanizat) nu au fost des folosite până în jurul Primului Război Mondial. Prin urmare este posibil ca sterilizarea să se fi realizat la fel ca în serial, ligheanele conținând cel mai probabil o solutie de acid carbolic. De altfel se pare că e adevărat că își cufundau și bărbile în soluția sterilă.

Foloseau chirurgii cocaina pe post de anestezic?

După cum spuneam mai sus, s-a experimentat drogul pe post de anestezic injectat în canalul rahidian. Rezultatele nu au fost însă cele dorite. În mod uimitor, însă, cocaina se găsește încă în spitale, fiind folosită ca un spray în anumite proceduri pentru gât.

A existat Spitalul Knickerbocker?

Da, în 1900 a existat un spital Knickerbocker în New York, însă spre deosebire de spitalul descris în serial, acesta era cu mult mai aproape de centrul orașului. Odată cu dezvoltarea rețelelor de transport în comun și introducerea metroului, unii imigranți au ales Manhattanul superior pentru a scăpa de locuințele aglomerate de la periferii, deci, tipurile de pacienți au fost similare.

Conform catalogului din 1914 al agențiilor sociale și de sănătate, scopul Spitalului Knickerbocker din New York, era să ofere “tratament chirurgical și medical gratuit bolnavilor săraci vrednici din orașul New York. Bolile incurabile și contagioase și pacienții alcoolici, gravidele și nebunii nu sunt admiși. Cazurile de urgență sunt primite însă la orice oră.” Conform statisticilor, în 1914, spitalul a avut 57 de paturi și 1096 de cazuri tratate într-un an. În ceea ce privește finanțarea, din același catalog, reiese că îngrijirea era gratuită pentru “săracii vrednici”, iar spitalul era susținut prin contribuții caritabile, foarte asemănător cu modul în care este finanțat Spitalul din serial.

În ceea ce privește istoria sa, se pare că spitalul și-a început existența în 1862 sub denumirea de Dispensarul Manhattan, tratând soldații răniți în timpul Războilul Civil și fiind fondat de un constructor de căi ferate din Philadelphia, numit James Hood Wright, care a lucrat pentru bancherul J.P. Morgan. Cum Dl. Wright a murit brusc în 1894, în cinstea sa spitalul a fost redenumit Spitalul Memorial J. Hood Wright. Cum populația din districtul deservit de spital a crescut foarte mult – cartierul Knickerbocker din Harlem -, iar din lipsă de finanțare condițiile din spital au devenit inadecvate pentru a servi nevoilor pacienților, cu permisiunea Curții Supreme de Jusțiție, și-a schimbat numele în Spitalul Knickerbocker, în speranța că astfel se vor atrage mai mulți finanțatori. În semn de respect pentru contribuția lui J. Hood Wright și pentru ca actele sale de bunăvoință să nu fie uitate, un parc a fost numit în cinstea sa.

Cartierul Knickerbocker din Harlem a devenit inima culturii afro-americane din New York, dar personalul spitalului nu a reflectat această schimbare, fiind raportate multe incidente în care pacienții de culoare au fost prost tratați, la fel ca și în serial.

Spitalul Knickerbocker a rămas deschis până la începutul anilor 1970, când creșterea datoriilor a condus la închiderea sa. A fost preluat de Statul New York și redenumit Spitalul Memorial Arthur C. Logan, după un proeminent medic afro-american. Problemele financiare nu au fost însă rezolvate, iar spitalul s-a închis definitiv în 1979.

Existau în 1900 chirurgi afro-americani?

În realitate, primul chirurg afro-american din New York, a fost Louis Wright, care a primit un post la Spitalul Harlem abia în 1920. Numirea sa a generat nemulțumire și mai mulți chirurgi din spital au demisionat în semn de protest. Dacă personajul din serial, Edwards are un model istoric atunci probabil acesta a fost Daniel Hale Williams, care în 1893, a efectuat cea de-a doua operație documentată și reușită de pericardită în Statele Unite. El a fondat Spitalul Provident din Chicago, primul spital non-segregaționist din Statele Unite, unde a rămas în istorie și pentru o operație cardiacă, în urma căreia pacientul său a supraviețuit în următorii 20 de ani. În realitate integrarea medicilor afro-americani în spitalele din SUA s-a datorat muncii de pionierat și activismului medicilor de culoare și nu datorită sponsorilor albi, cum este prezentat în The Knick.

Erau intervențiile chirurgicale chiar atât de rare în 1900?

Până în 1900, intervențiile chirurgicale au devenit mult mai obișnuite și acceptabile decât sugerează The Knick. Între 1880 și 1890, pe fondul progreselor înregistrate în anestezie și asepsie, au fost concepute în jur de 100 de tipuri de intervenții chirugicale. Deci, în New Yorkul anului 1900 și într-un spital de vârf, intervențiile chirugicale nu mai semănau cu practicile nesănătoase dintr-o măcelărie. În 1900, în New York, majoritatea oamenilor renunțaseră să mai apeleze la un frizer, aflat foarte probabil în stare de ebrietate, și care vedea în amputare soluția tuturor problemelor. Și, mai mult ca sigur, în spitalele de vârf se foloseau deja mănușile de cauciuc. Fiind însă vorba de un serial, era nevoie și de puțină dramă, tocmai pentru a sublinia progresele înregistrate în domeniul medical.

Operațiile de cezariană erau atât de riscante?

În primul episod vedem o operație de cezariană eșuată; atât mama cât și copilul își pierd viața. Deși procedura era utilizată încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, neexistând anestezie, viteza cu care se opera era esențială, motiv pentru care practica cronometrării era uzuală. După cum reiese și din serial, puține femei supraviețuiau unei sarcini cu complicații.

Care era situația spitalelor în 1900 în Statele Unite?

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-a înregistrat o creștere incredibilă a numărului de spitale din Statele Unite, însă calitatea serviciului medical varia foarte mult, pentru că tot ce se cerea era o casă cu niște paturi și fonduri pentru a deschide un spital. Astfel, haosul medical și omorul prin neglijență sau malpraxis, asistenții de noapte beți, chirurgii incompetenți și inspectorii lacomi erau la ordinea zilei, la fel ca și banii obținuti pe căi mai mult sau mai puțin ortodoxe sau mitele descrise în The Knick și care nu ocoleau nici chiar un spital de renume.

Se practica comerțul cu cadavre?

Se pare că în istoria medicinei rare au fost perioadele în care să nu existe un comerț cu cadavre pe piața neagră, cum întâlnim de altfel și în The Knick. Cu cât e mai proaspăt cadavrul, cu atât e mai bun pentru studiu, prin urmare mai mult ca sigur existau șoferi de ambulanțe care în căutarea unei oportunități de afaceri livrau pentru studiu, pentru o sumă frumușică, pacienți care nu au avut norocul să supraviețuiască călătoriei până la spital. Totuși, e mai probabil ca astfel de  tranzacții să fi avut loc înainte de anii 1900, New York fiind unul dintre primele state care au emis “acte anatomice” încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, tocmai pentru a descuraja vânzarea necorespunzătoare a cadavrelor. În conformitate cu această lege, doar cadavrele nerevendicate de aparținători puteau fi folosite pentru studii medicale.

Departamentul de Sănătate al New York a ridicat din case, împotriva voinței, suspecții sau bolnavii de febră tifoidă?

În serial, bolnavii de tifoidă sunt aduși la Spitalul Knickerbocker, însă în realitate, ei au fost plasați în carantină în spitalele strict supravegheate de stat sau în locuri mai îndepărtate, precum Insula Roosevelt. La fel ca și în zilele noastre, legea prevede că dacă un pacient sau un suspect a fi purtător al unui virus este considerat un risc de contaminare pentru comunitate, el poate fi reținut, chiar și împotriva voinței sale de către Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor pentru a fi izolat și împiedicați astfel să răspândească o boală transmisibilă.

Cine erau “spectatorii” lui Thackery?

Se pare că pe de-o parte era vorba despre studenți la medicină, interesați de orice procedură chirurgicală nouă. Pe de altă parte, însă, nu era nimic neobișnuit ca persoane bogate să plătească pentru a urmări o operație “în direct”. Dacă însă erai o persoană respectată de comunitate și/sau un sponsor al spitalului, era foarte probabil să primești o invitație. Pentru publicul educat, oricât de ciudat ar părea, aceasta era o formă de divertisment. Ba chiar mai mult, un astfel de “spectacol” era discutat cu mult avânt la petrecerile înaltei societăți. Un exemplu important în acest sens, este episodul în care Thackery intră în teatrul de operații și e pe cale să separe o pereche de gemeni reuniți. El anunță spectatorilor ce urmează să facă și pentru cei prezenți era grozav să fie în contact cu cineva care putea face lucruri atât de uimitoare. Despre o astfel de operație, în mod sigur ar fi scris toată presa! Chirurgii acelor vremuri erau un fel de “stele rock”!

Care a fost tratamentul medical pentru dependența de droguri în epoca respectivă?

În al doilea sezon, Thackery caută să se trateze de dependența de cocaină. Un sezon fascinant, pentru că încă suntem în căutarea unei soluții în tratatea acestei dependențe. În aceea perioadă, cel mai frecvent se recomanda mersul la biserică sau închiderea pacientului într-un loc izolat, unde să nu aibă acces la drog. Mă rog, s-a încercat și tratatea dependenței, prin alte tratamente care generau dependență, după cum se și poate vedea  în serial. Thackery însă e conștient că nu este suficient să nu se mai atingă de drog, astfel că începe să experimenteze hipnoza, pentru a-și da seama ce parte a creierului controlează dependența.

Chiar așa se realiza transplantul de piele în cazurile avansate de sifilis?

Adevărul e că serialul șochează cu fiecare episod, însă de departe, cea mai șocantă procedură este cea a unei operații de reconstrucție nazală și transplant de piele pentru un pacient cu sifilis foarte avansat. Conform părerii unor medici, oricât de șocantă ar părea procedura prezentată în serial, este foarte probabil ca astfel de încercări să fi avut loc.

Circulau în 1900 teorii despre eugenism?

În serial, Dr. Gallinger devine interesat de această filozofie socială perturbatoare: eugenia. Ideea de a îmbunătăți rasa umană prin reproducere selectivă și eliminarea trăsăturilor nedorite prin sterilizare a fost discutată de sectorul academic încă de la începutul anilor 1900. În anii 1920, sute de colegii și universități din lume includeau eugenia ca materie de studiu.

Marele concern farmaceutic Bayer vindea heroină?

În 1901 heroina putea fi cumpărată din același loc din care se lua și aspirina. Gigantul farmaceutic german Bayer, deținea chiar marca americană înregistrată a analgezicului, acum ilegal. Se pare ca există o teorie care sugerează că numele de “heroină” provine din cuvântul german care înseamnă “eroic”, descriind senzațiile asociate cu preparatul original.

La sfârsitul serialului putem concluziona că istoria medicinei a fost una cât se poate de brutală. Iar dacă în secolul al XIX-lea încă puteai urma o școală medicală având doar niste cunoștințe minime de citire și scriere, începând cu secolul XX, situația se schimbă cu mult. În bine. Mai mulți medici opinează că serialul este mai aproape de realitatea istorică decât de domeniul ficțiunii. Pentru mine The Knick este un serial fascinant însă nu îl recomand celor slabi de inimă.

Curioșii pot citi și următoarele surse:

http://www.burnsarchive.com/Explore/Medical/index.html

https://en.wikipedia.org/wiki/William_Stewart_Halsted

https://en.wikipedia.org/wiki/Caroline_Hampton

https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_T._Wright

https://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Hale_Williams

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Knick

http://www.slate.com/blogs/browbeat/2014/08/08/the_knick_true_story_fact_checking_medical_history_on_the_cinemax_show_from.html

https://www.bustle.com/articles/35696-the-knick-was-a-real-hospital-its-got-a-real-and-really-gory

http://www.health.com/mind-body/fact-checking-the-knick-were-doctors-really-deranged-and-drugged-out

http://www.health.com/mind-body/fact-checking-the-knick-were-doctors-really-deranged-and-drugged-out

http://www.femalefirst.co.uk/tv/the-history-facts-behind-the-knick-865925.html

http://www.laweekly.com/film/a-doctor-explains-why-all-the-crazy-experiments-on-the-knick-probably-could-have-happened-6396221

https://www.medpagetoday.com/surgery/generalsurgery/47126

http://www.esquire.com/entertainment/tv/a39327/the-knick-history-recap-episode-3-best-with-the-best/

*Sursă imagine header – imdb.com

Ivona

Mă găsiti și pe blogul personal, www.dinmansarda.com.

Lasă un gând: