Este fondată colonia din Jamestown (Virginia), prima așezare permanentă a englezilor în America de Nord

La sfârșitul lunii decembrie, în 1606, 104 coloniști au părasit Anglia la bordul a trei nave – Susan Constant, Godspeed si Discovery -, cu destinația America de Nord. După ce Columb a descoperit Lumea Nouă în 1492, Spania a deținut supremația asupra colonizării noilor teritorii descoperite. Prima încercare de colonizare engleză, cea de la Roanoke, din 1587, eșuase. După semnarea Tratatul de la Londra, englezii obținuseră din partea Spaniei dreptul de a tranzacționa în Indiile de Vest și America, și chiar să se stabilească acolo. Astfel, în 1606, Iacob I al Angliei autorizează Compania Virginiei să stabilească colonii pe coasta de Est a Americii de Nord. La acea vreme, englezii numeau “Virginia” întreaga coastă estică a Americii de Nord, la nord de Florida spaniolă. Numele fusese ales în cinstea reginei Elisabeta I a Anglie, “regina virgină”. Compania Virginiei, o societate comercială pe acțiuni, urmărea să fondeze două așezări permanente si să caute depozite de aur și argint în Lumea Nouă, precum și o rută fluvială spre Oceanul Pacific, care să permită stabilirea unei rute comerciale mai scurte cu Orientul. Noile descoperiri arheologice și studiile istorice demonstrează că primii coloniști nu au fost doar niște “gentlemani” slabi pregătiți pentru a îmblânzi sălbăticia, ci artizani, meșteșugari și oameni obișnuiți cu munca și care și-au dat toată silinta pentru ca noua colonie să supraviețuiască.

Cei 104 coloniști au ajuns în golful Chesapeake, la sfârșitul lunii aprilie a anului 1607. Consiliul de conducete al Companiei l-a numit pe Christopher Newport comandantul calătoriei pe mare și pe John Smith, responsabil cu apărarea viitoarei colonii. Experianța militară a lui John Smith, dobândită în numeroasele războaie în care a lupta (printre altele John Smith a luptat ca mercenar și alături de Mihai Viteazul împotriva turcilor), a fost înalt prețuită de conducerea Companiei. În timpul voiajului, el a fost însă acuzat de insubordonare de mai mulți membri ai echipajului. Pe 14 mai 1607, coloniștii au reușit însă să pună să pună bazele primei așezări engleze permanente din America de Nord, pe malurile râului pe care l-au numit, James. Conform mărturiilor, locul viitoarei colonii a fost ales ținând cont de mai multe criterii al Companiei. Situat la aproximativ 60 de mile de gura Golful Chesapeake, locul ales era înconjurat de ape din trei părți, apă suficient de adâncă pentru a permite însă ancorarea navelor engleze. Așezarea se afla mult în interiorul fâșiei de pământ astfel încât să se poata apăra cu ușurință de un eventual atac de pe apă al spaniolilor. În plus, locul nu era locuit de populațiile native. După ce locul viitoarei așezări a fost ales, s-a dat citire listei cu membrii consiliului aleși de oficialitățile engleze pentru a pune bazele coloniei. Președintele consiliului noii colonii a fost Edward Maria Winfield iar ceilați membri ai consiliului au fost: Bartholomew Gosnold, Christopher Newport, John Martin, John Ratcliffe, George Kendall și John Smith.

Cunoscută sub diferite denumiri – James Forte, James Towne și James Cittie -, așezarea inițială numită în onoarea regelui Iacob I al Angliei, a constat dintr-un fort din lemn constuit în forma unui triunghi în jurul unui depozit de arme și alte bunuri, o biserică și o serie de case. În vara lui 1607, Christopher Newport s-a întors în Anglia cu două nave și 40 de membri ai echipajului pentru a raporta regelui despre stadiul coloniei și pentru a aduce mai mutle provizii și noi coloniști. Cei rămași, în primii doi ani au fost loviți de boală și foamete, iar în urma deselor conflicte cu triburile locale amerindiene, colonia a fost la un pas de eșec. A fost salvată însă de sosirea la timp a proviziilor și a unui nou grup de coloniști în 1610. O înțelegere între John Smith și Powhatan, conducătorul amerindienilor a permis stabilirea unor relații comerciale între cele două părți până la începutul anului 1608. Amerindienii au comercializat porumb pentru mărgele, scule metalice și alte obiecte, inclusiv arme. Pentru englezi acest schimb de produse s-a dovedit vital pentru suștinerea coloniei. Conducerea fermă a lui John Smith s-a dovedit vitală pentru supraviețuirea coloniei în primii ani, însă i-a atras și numeroși dușmani, în special în interiorul coloniei. La sfârșitul anului 1609, Smith s-a întors în Anglia, după ce a fost rănit în urma unei explozii misterioase. O iarnă deosebit de grea și lungă a omorât mulți coloniști. Mulți coloniști au murit de boală și inaniție iar cele mai recente dovezi arheologice au scos la iveală acte de canibalism. Cei care supraviețuiseră erau la un prag de a renunța, dorind să se întoarcă în Anglia.

În primăvara anului 1610 au sosit însă două nave cu aproape 150 de noi coloniști, provizii și un nou guvernator, Lordul De la Warr. Noul guvernator s-a îmbolnăvit și s-a întors în Anglia, succesorul său fiind Sir Thomas Gates, secondat de Sir Thomas Dale. Aceștia au condus cu fermitate colonia, au emis noi legi, și au controlat cu strictețe interacțiunile dintre coloniști și amerindienii pe care au început să îi atace, ucigând nativii, arzându-le așezările și culturile. În același timp, au construit mai mutle forturi și așezări de-a lungul râului James, iar în toamna anului 1611 au reușit să obțină prima recoltă decentă de porumb. În plus, au preluat tehnici valoroase de supraviețuire în acele zone de la amerindieni, izolându-și locuințele împotriva vremii cu scoarță de copac. Colonia Jamestown se va extinde în zona din jurul fortului, noul oraș construit la est, rămânând capitala coloniei Virginia până în 1699. Principalul bun pentru export a fost însă tutunul iar colonia a reușit să se dezvolte datorită unei perioade de pace datorate căsătoriei dintre John Rolfe și Pocahontas în 1614, fiica căpeteniei amerindiene Powhatan-Sachem și mediatoare între englezi și tribul ei, convertită la creștinism. Potrivit relatărilor lui John Smith, Pocahontas îl salvase viața în 1607. Tutunul cultivat de Rolfe a fost adus din Caraibe. Mult mai dulce față de tutunul aspru din Virginia, această cultură avea să aducă prosperitate coloniei. Moartea lui Pocahontas în 1617, în timpul călătoriei în Anglia și, mai apoi, moartea lui Powhatan în 1618 vor șubrezi pacea dintre coloniști și amerindieni. Succesorul lui Powhatan, Opechankeno a devenit tot mai nemulțumit de nevoia insațiabilă a coloniștilor pentru pământ. Ritmul accelerat de dezvoltare al coloniei engleze îl îngrijora. În plus, bolile aduse de coloniști în Lumea Nouă, au decimat populatia amerindiană. În martie 1622, amerindienii au lansat un atac major asupra coloniei engleze, omorând între 350 și 400 de locuitori, adică aproximativ un sfert din populație. Avanposturile din Jamestown au fost lovite cel mai greu; orasul, avertizat din timp, a reușit să își organizeze o apărare.

În 1619, colonia înființează o Adunare Generală formată din membrii aleși de către propietarii de locuințe de sex masculin din Virginia. Adunarea Generală va deveni un model pentru guvernele reprezentative din coloniile ulterioare. Tot în 1619 ajung în colonie și primii africani – în jur de 20-30 de bărbați, femei și copii. Aceștia se aflaseră pe o navă iberică capturată de englezi în Indiile de Vest. Tot în  1619, Compania Virginiei a recrutat și adus în colonie în jur de 90 de femei, pentru a deveni soțiile coloniștilor și pentru a pune bazele unor viitoare familii. Întemeierea unor familii devenise principalul punct de pe agenda Companiei. După atac, dar și datorită nemulțumirii unora dintre principalii acționari ai Companiei datorate de negăsirea unor resurse de aur și argint, într-un efort de a controla mai bine întreaga situație, regela Iacob i al Angliei a dizolvat Compania Virginiei, transformând colonia într-o colonie oficială a Coroanei, cu capitala la Jamestown, începând cu 1624. Orașul nou din jurul Jamestown a continuat să crească iar fortul inițial a dispărut cândva după 1620. Amerindienii au continuat să opună rezistentă însă într-un final au fost nevoiti să cedeze și sa plătească un tribut anual guvernatorului coloniei. Din 1698, după ce clădirea Adunării Generale din Jamestown a ars, Williamsburg a devenit capitala coloniei.

Surse:

www.history.com/topics/colonial-america/jamestown

historicjamestowne.org/history/history-of-jamestown

www.nps.gov/jame/learn/historyculture/a-short-history-of-jamestown.htm

web.archive.org/web/20151107053739/http://www.apva.org/history

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.

Lasă un gând: