Flota corsarului olandez Boudewijn Hendrickszoon ajunge la San Juan, Puerto Rico

Boudewijn Hendrickszoon rămâne în istorie în primul rând datorită rolului său în bătălia de la San Juan (1625) din timpul Războiului de optzeci de ani, când a încercat, dar nu a reușit, să cucerească orașul San Juan din Puerto Rico de la forțele spaniole. În același an, încercase să recupereze și orașul Salvador de Bahia din Brazilia. În 1625, Compania Olandeză a Indiilor de Vest i-a ordonat lui Boudewijn Hendrickszoon să salveze Bahia, colonie olandeză, atacată de spanioli. Pentru îndeplinirea acestei misiuni i s-au dat 34 de nave dotate cu artilerie și un echipaj format din 6 500 de bărbați, însă până a ajuns în Brazilia, spaniolii îi expulzaseră deja pe olandezi din oraș.

Fadrique de Toledo, Primul Marchiz de Villanueva de Valdueza a fost însă avertizat din timp de sosirea flotei lui Hendrickszoon și a viceamiralului săi, Andries Veron și a trimis în întâmpinarea sa 6 galioane care să îl atragă într-un foc încrucișat. Presimțind cursa, Hendrickszoon decide să se retragă în larg. Spaniolii au încercat să îl urmărească, însă cursa a fost oprită după ce unul dintre galioane a eșuat. În larg, Hendrickszoon și-a împărțit flota în trei grupuri, dintre care unul s-a întors în Olanda cu proviziile și muniția destinată inițial garnizoanei din Salvador de Bahia, unul a plecat să atace orașul colonial spaniol San Juan din Puerto Rico și ultimul a plecat să atace Castelul Elmina (astăzi, Ghana) un important post portughez pentru comerțul cu sclavi africani. Ambele atacuri au eșuat.

Pe 24 septembrie 1625, flota de 17 nave și 2 000 de bărbați a lui Hendrickszoon a ajuns la San Juan. Hendrickszoon i-a trimis un mesaj guvernatorului Juan de Haro din Puerto Rico, cerându-i să predea insula. De Haro, militar cu experianță, a refuzat și a așteptat atacul în sectiunea numită Boqueron, puternic fortificată. Olandezii au ales însă un alt punct pentru declanșarea atacului, numit La Puntilla. Înțelegând că o invazie era inevitabilă, De Haro i-a cerut căpitanului Juan de Amézqueta și celor 300 de oameni staționați în Castelul San Felipe del Morro să organizeze evacurea populatiei din orașul San Juan. Fostului guvernator, Juan de Vargas, i-a cerut să organizeze o rezistență în interiorul insulei. Pe 25 septmebrie, Hendrickszoon a lansat atacul și asediul asupra Castelului El Morro. A invadat capitala insulei și și-a stabilit sediul în La Fortaleza, conacul guvernatorului. Căpitanul Juan de Amézqueta și de 50 de membri ai miliției civile lansează un contra-atac de pe uscat, în timp ce tunurile spaniole din El Moro se fac și ele auzite. Peste 60 de olandezi își pierd viața, iar Hendrickszoon se alege cu o rană la gât după o luptă cu Amézqueta, unul dintre cei mai buni spadasini de pe insulă. După ce au câștigat luptele de la sol, portoricanii s-au îmbarcat pe navele olandeze. După alte lupte aprige, pe sol și pe mare, Hendrickszoon este nevoit să se retragă, lasând în urma sa, una dintre cele mai mari și puternice nave ale sale și echipajul de 400 de oameni care a fost omorât. Mai încearcă un atac asupra orașului Aguada dar și aici este învins de miliția locală. În cele din urmă abandonează ideea de a invada insula. Pleacă de aici spre Santo Domingo, unde atacă un fort și apoi spre Margarita.

Pe 22 februarie cucerește cu ușurință Pampatar, Venezuela. Aceste succese limitate nu sunt însă suficiente pentru a compensa cheltuielile efectuate cu echiparea flotei sale. Ajunge la Cabañas, Cuba pentru aprovizionare dar se îmbolnăveste și moare pe 2 iulie 1625. Mai puțin de jumătate din oamenii cu care a atacat Puerto Rico s-au întors în viață în Olanda.

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Boudewijn_Hendricksz

http://www.constitution.org/mil/lmr/enrico.htm

Citeste si:

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.

Lasă un gând: