În Franța, Charlotte Corday este judecată și condamnată la moarte de către Tribunalul Revoluționar pentru asasinarea lui Jean-Paul Marat

După un proces care a durat 4 zile, Charlotte Corday este condamnată la moarte și ghilotinată pe 17 iulie pentru asasinarea liderului iacobin, Jean-Paul Marat.

Charlotte Corday era o simpatizantă a girondinilor și provenea dintr-o familie regalistă săracă, fiind o descendenta pe linie maternă a dramaturgului Pierre Corneille. Crescută la mănăstire, în apropiere de Caen, în urma decesului mamei, Corday a intrat în contact cu operele lui Plutarh, Rousseau și Voltaire. După ce revoluția a devenit tot mai radicală, îndreptându-se spre teroare, Corday a început să simpatizeze cu girondinii. Din relatările ei și ale martorilor, reiese clar că a fost inspirată de discursurile Girondei, urând și condamnând excesele motagnarzilor, în fruntea cărora se afla și Marat. Decizia lui Corday de a-l asasina pe Marat a fost stimulată nu numai de repulsia ei față de Masacrele din septembrie, pentru care îl considera direct respunzător pe Marat, dar mai ales teama ei de un război civil total. Opinia ei era că Marat amenința Republica, și că moartea lui va pune capăt valului de violențe din întreaga Franță. Deasemenea, Corday credea ca regele Ludovic al XVI-lea nu ar fi trebuit executat. Lecturile ei au determinat-o să creadă într-o structură de tipul Greciei sau Romei antice, structură imposibil de realizat cu oameni ca Marat la putere.

În “Cartea zilelor” a lui Robert Chambers din 1864, un fel de enciclopedie, se suține că motivul asasinării a fost “răzbunarea mortii prietenului ei, Barboroux.”

^{*[1],[69],[71]}