În timpul Raidului din Caraibe, Sir Francis Drake atacă și jefuiește portul Santo Domingo, pe atunci capitală a Imperiului Spaniol din Lumea Nouă

În prima zi a anului 1586, flota lui Drake a ajuns pe insula spaniolă Hispaniola, în portul Santo Domingo, guvernat de Cristóbal de Ovalle. Încă din decembrie, flota lui Drake a ajuns în Caraibe, oprind prima oară pe insula nelocuită Saint Kitts, pentru a debarca bolnavii și pentru a căuta provizii. În același timp a trimis și o mică escadră de recunoaștere în orașul spaniol Santo Domingo, pe atunci capitală a Imperiului Spaniol din Lumea Nouă, fortificată pe partea de coastă cu un zid construit la începutul anilor 1500, cunoscut sub numele de Fortaleza Ozama, în care se afla și Torre de Homenaje. Guvernatorul Cristóbal de Ovalle era dotat cu baterii de artilerie care acopereau regiunea de coastă și avea aproape 1500 de soldați pentru apărarea orașului, dintre care 100 erau trupe de cavalerie. Apărarea navală chiar dacă era asigurată de o singură galeră, era capabilă să reprezinte o amenințare.

Escadra de recunoaștere l-a informat pe Drake că Santo Domingo era prea bine apărat pentru a încerca un atac de pe mare și că găsiseră o plajă numai bună pentru debarcare, la gura râului Haina, la câțiva km mai la vest. Știind că spaniolii nu știau că englezii sunt prin zonă, imediat după miezul nopții, pe 1 ianuarie 1586, Drake a debarcat trupele conduse Carleill pe plaja indicată. De aici, trupele au pornit prin junglă, înspre oraș. Flota principală a lui Drake a pornit spre oraș, de-a lungul coastei. Nu a trecut mult timp până când au fost reperați de spaniolii care și-au adunat trupele și au început lucrările de amenajare a terasamentelor pentru a apăra țărmul. Cei mai mulți locuitori au părăsit orașul. La gura portului au fost scufundate trei nave pentru a bloca intrarea, dar a fost prea târziu. În prima zi a noului an, flota lui Drake era deja pe poziții în fața gurii de intrare în port, având în raza artileriei sale fortul. Imediat după deschiderea focului, spaniolii au răspuns și ei, lovind nava-amiral “Elizabeth Bonaventure”. Dar Drake îi ia din nou prin surpindere pe spanioli în momentul în care cere navelor sale să se apropie și mai mult de mal pentru a trage în fort și în lucrările de terasament. În jurul prânzului, cei 800 de soldați conduși de Carleill erau deja aproape de oraș. Pentru a distrage din nou atenția spaniolilor, Drake a trimis mai multe bărci cu bărbați pentru a mima o încercare de debarcare. Spaniolii au mușcat momeala și au scos din oraș cavaleria, o parte din infanterie și artilerie, cu intenția de a lua poziție cu fața spre mare. Abia dacă au reușit să se grupeze când Carleill și oamenii săi au ieșit din junglă, cu flamurile în vânt și în sunetul goarnelor, formând două coloane care au atacat flancul drept format ținut de cavaleria spaniolă. Cristobal de Ovalle, vâzănd că i se taie accesul înapoi în oraș, a încercat să acopere porțile de acces, în timp ce cavaleria sa se lupta cu englezii iar spatele îi era aparat de o turmă de vite. Cu toate aceastea, Carleill și-a plasat muschetarii și sulițașii în așa fel încât spaniolii au trebui să bată în retragere, vitele fugind speriate în junglă. Cele două coloane ale englezilor au reușit să înainteze iar în decurs de aproximativ jumătate de oră au ajuns la zidurile de vest, mare parte din trupele și milițiile spaniole fiind puse pe fugă. În zidul de vest se afla poarta principală de acces si una secundară, mai apropiată de plajă. Cu mai puțin de 300 de spanioli, mulți făra muniție, rămași să asigure ultima apărare, Carleill a ordonat un atac asupra porții secundare în timp ce el a luat cu asalt poarta principală. Ambele coloane au rupt-o la fugă pentru a doborâ porțile, și după câteva lupte corp-la-corp, orice rezistență spaniolă a fost mistuită, atacul oprindu-se doar după ce ambele coloane s-au întâlnit în piața centrală. Aflați în interiorul orașului, englezii au vânat ultimele trupe spaniole pe străzi. Doar un mic grup de soldați mai rămase pe zidurile castelului Ozama, în timp ce restul orașului era ocupat fără opoziție. Pentru ca Santo Domingo să cadă definitiv era necesar însă să cadă și Fortaleza Ozama, principala apărare. Cristóbal de Ovalle, fiind nevoit sa părăsească bătălia în grabă, fusese nevoit să își lase soția în urmă iar aceasta a devenit, în scurt timp, cel mai important ostatic al lui Drake. Fortăreața a rezistat bombardamentului englezilor de pe uscat și pe mare până la căderea întunericului, când garnizoana rămasă a reușit să fugă. În zorii zilei următoare steagul englez se afla deja pe Torre de Homenaje, în mijlocul Fortalezei Ozama. Englezii îsi asiguraseră poziția, lupta se încheiase iar Santo Domingo era acum în mâinile lor. Doar șapte dintre oamenii lui Carleill au fost uciși în luptă și doar douăzeci au fost răniți. Și de partea spaniolă, pierderile au fost asemănătoare, chiar dacă 200 de soldați căzuseră prizonieri englezilor.

Primele măsuri luate de Drake au fost cele legate de întârirea apărării orașului pentru a putea face față unui eventual contraatac spaniol. Din cele peste douăzeci de nave din port, unele au fost anexate flotei engleze, iar celelalte arse. Cea mai mare corabie capturată a fost o navă comercială de 600 de tone, pe care Drake a redenumit-o “New Years Gift”. A urmat apoi jaful din biserici, clădiri publice și case private. Deși multe biserici au fost parțial distruse și pângărite, catedrala a fost salvată, deoarece Drake și-a stabilit sediul în ea. Cântece și psalmi au fost rostite pentru a mulțumi Domnului pentru victorie. După cum am arătat într-un alt articol, Drake era un om extrem de religios. Însă deși o mulțime de bunuri au fost capturate, inclusiv vin, alimente și tutun, în trezoreria orașului se aflau doar 16 000 de ducați. Conștient de faptul că spaniolii vor fi dispuși să negocieze o răscumparare în schimbul salvării orașului și al prizonierilor el a acceptat începerea discuțiilor cu Juan Malarejo, șeful sistemului judiciar al orașului. Drake a cerut o răscumparare uriașă – 1 milion de ducați -, dar guvernatorul a declarat ca îi este absolut imposibil să plătească o asemenea răscumpărare. Pe măsură ce Malarejo încerca să tergiverseze cât mai mult discuțiile, Drake ordona arderea clădirilor admnistrative și a bisericilor. Pentru a pune o presiune suplimentară pe Malarejo, Drake a ordinat marinarilor săi să înceapă distrugerea celor mai impunătoare clădiri din piatră din oraș, o sarcină deosebit de epuizantă. În negociere a încercat să intervină și García Fernández de Torrequemada, factorul regal de pe Hispaniola, dar Malarejo și-a menținut cu încăpățânare poziția. Fără o propunere de angajament din partea spaniolilor, Drake a amenințat că va distruge și Catedrala, cea mai veche biserică din Americi, moment  în care spaniolii i-au oferit o răscumpărare de 25 000 de ducați. Drake a acceptat suma propusă, promițând să cruțe ce a mai rămas din oraș și să plece cât mai repede în cazul în care răscumpărarea urma să fie plătită cu promptitudine. Drept urmare, Drake a trimis în tabăra spaniolă o delegatie și un mesaj, prin intermediul unui băiat negru, care proaspăt eliberat din sclavie, s-a alăturat englezilor. Considerându-se insultați, spaniolii l-au înjunghiat pe tânărul de culoare, fapt care l-a înfuriat atât de tare pe Drake încât a ordonat executarea mai multor prizonieri spanioli până la găsirea ucigașului. Neavând încotro, spaniolii l-au executat penă la urmă pe ucigaș si l-au agătat la porțile orașului. Răscumpărarea a fost, în cele din urmă, plătită la sfârșitul lunii ianuarie, iar pe 1 februarie 1586, flota lui Drake a părăsit Santo Domingo, dupa ce a încărcat la bordul navelor sale toată captura și după ce a format noi echipaje din sclavii proaspăt eliberați. La plecarea sa, o treime din Santo Domingo se afla în ruine, orașul având nevoie de mai multe decenii pentru a-și reveni. Vestea atacului s-a râspândit rapid atât în restul coloniilor spaniole cât și în Spania, unde au ajuns multe rapoarte contradictorii despre atac. Un dezastru major pentru Spania din punct de vedere al imaginii și un impuls moral imens pentru englezi, adică fix ceea ce Drake urmărise – instaurarea unei stări de teroare în rândul spaniolilor. Din Santo Domingo, Drake s-a îndreptat spre Cartagena de Indias din Noua Granadă. Coșmarul spaniolilor era departe de a se fi sfârșit. În ceea ce priveste orașul Santo Domingo, acesta nu-și va mai reveni niciodată în urma acestui raid, spaniolii preferând să investească și să consolideze apărarea în alte orașe strategice din Caraibe.

Surse:

^{en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Santo_Domingo_(1586)}

^{Francis Drake’s Sack of Santo Domingo: A Case of Terrorism? – PETER HESS}