John Guy, primul guvernator al unei colonii engleze din Newfoundland, menționează într-o scrisoare că notoriul pirat Peter Easton are o bază foarte solidă în zonă

Într-o scrisoare datată 29 iulie 1612, John Guy, primul guvernator al unei colonii engleze din Newfoundland, menționează într-o scrisoare adresată lui John Slany și altor membri ai Consiliului Companiei Newfoundland, ca notoriul corsar, acum temutul pirat Peter Easton are o bază foarte solidă în zonă. Printre altele, până pe 17 iulie, spune Guy, căpitanul Easton a fost văzut în Harbour Grace unde își repara și curăța navele. Easton se pregătea să plece din Newfoundland cu 500 de oameni. Înainte de plecare, Easton a trimis 3 nave în Golful Trinity după merinde, muniție și bărbați. Același Easton a fost în ultima vreme la Saint John’s, iar acum, conform informațiilor lui Guy se afla la Ferryland, unde își aștepta restul echipajelor. Circula zvonul că Easton va trimite pe un oarecare Căpitan Harvy cu o navă spre Irlanda, pentru a afla vești despre cererea lui de grațiere. În cazul în care cererea, așa cum a fost formulată de el, nu îi va fi aprobată, Guy transmite că crede că Easton va căuta și primi protecția Ducelui de Florența, urmând să plece prima oară spre Azore, pentru a mai da o ultimă lovitură, înainte de a ajunge la noul său protector.

Un ofițer de marină loial Elisabetei I a Angliei ia calea pirateriei, devenind unul dintre cei mai de succes pirați din istorie

Peter Easton s-a născut într-o familie veche și respectabilă, strămoșii săi luptând în Cruciade. A fost un corsar fidel reginei Elisabeta I și a luptat împtrova Armadei Spaniole. În 1602, la cererea Elisabetei a comandat un convoi menit să asigure protecția flotei de pescuit din Newfoundland. În acele timpuri, flotele de pescuit erau înarmate pentru a se putea apăra pe ele și încărcătura lor de atacurile piraților sau ale navelor țărilor inamice. Sub licența acordată, Easton putea obliga pescarii locali sau de pe alte nave să intre în serviciul său, putea ataca navele și debarcaderele inamicilor. Nava amiral a lui Easton, de pe care pe atunci flutura Crucea Sf. George, se numea Happy Adventure.

După semnarea Tratatului de la Londra care a pus capăt războiului anglo-spaniol, Anglia a reușit în cele din urmă să înceapă colonizarea unor zone din Lumea Nouă. Prima așezare permanentă engleză a fost înființată în Jamestown, Virginia în 1607, iar cea de-a doua în Cupids, Conception Bay, Newfoundland (Canada) în 1610. Un luptător înverșunat împotriva pirateriei, Iacob I al Angliei, succesorul Elisabetei a ordonat tuturor căpitanilor englezi implicați în atacarea navelor spaniole să oprească atacurile și să se întoarcă în porturile engleze. Unii dintre aceștia au respectat ordinele, alții au luat calea pirateriei. Easton se afla în Newfoundland atunci când Iacob I a urcat pe tron. A făcut raiduri în Caraibe, atacând flotele de comori ale Spaniei, a prădat în Mediterană și pe Coasta Berberă. În același timp, încasa o taxă de protecție de la navele engleze. În 1610, blochează Canalul Bristol, de unde controlează eficient transportul maritim. În cea mai mare parte, a acționat în numele puternicei familii Killigrew, din Falmouth, Cornwall. Aceasta îi finanța expedițiile și încasa o parte din profituri.

În 1610, Primul Lord al Amiralității îi încredințează lui Sir Henry Mainwaring misiunea de a-l captura pe piratul Peter Easton. Pe atunci se spunea că flota lui Easton ar fi fost formată din 40 de nave. Sir Henry Mainwaring a decis la rândul său să devină pirat iar de pe Coasta Berberă a Africii de Nord a ajuns în scurt timp să conducă o mare flotă de pirați.

Easton a sosit în colonia din Newfoundland, în 1612, în fruntea flotei sale de 10 nave (după unele surse; 4 nave în stare proastă, după alte surse) și și-a stabilit baza în Harbour Grace. De aici a atacat și prădat atât navele britanice, cât și cele străine și porturile din Newfoundland, luând în serviciul său – cu forța sau de benevol -, pescarii întâlniți. Totuși, cei mai mulți istorici sunt de acord că cei mai mulți pescari s-au alăturat voluntar echipajului lui Eaton în speranța de a se îmbogăti. Se estimează că în jur de 1.500 de pescari s-au alăturat lui Easton. Despre Easton se spune că a petrecut mult timp în Newfoundland, dar tot ce știm sigur despre el e că a fost acolo mai multe luni în 1612. John Slany, trezorierul Companiei Newfoundland, spunea că pescarii și colonistii ar fi trebuit să își unească forțele pentru a-i captura pe pirații lui Eaton care erau bolnavi și slăbiți. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. În schimb, Easton și-a construit un fort în Harbour Grace iar de acolo a început sa atace flotele de pescuit din golfurile Trinity și Conception, capturând bărbați și provizii. După ce și-a reparat navele, a adăugat bărbați echipajelor sale prin persuasiune sau forță. Zvonurile spuneau că Eaton și-ar fi construit un fort și pe insula Kelly, pe țărmul îndepărtat al golfului Conception, iar legendele despre comorile sale îngropate acolo, circulă și astăzi.

De altfel, mare parte din viața lui Peter Easton e învăluită în legendă și cu greu se poate unde se termină legenda și începe realitatea. Se spune că o dată, în timp ce Easton și oamenii săi plecaseră într-un raid, fortul său din Harbour Grace ar fi fost capturat de nave aparținând francezilor și bascilor. Atunci când au văzut că Eaton se întoarce, o escadră ar fi fost trimisă în întâmpinarea sa. În urma bătăliei, datorită îndrăznelii și priceperii, Eaton a ieșit câștigător, distrugând chiar și nava-amiral St. Malo. După această victorie pe apă, Eaton și-a recapturat fortul. Se spune că 47 dintre oamenii lui Easton care și-au pierdut viața în bătălie sunt îngropați în cimitirul de la  Bears Cove. Premiul cu care s-ar fi ales Easton, nava “San Sebastian”, a fost golită de comori și în cele din urmă arsă. La fel, există zvonuri, că în 1612, o flotă franceză de război ar fi intrat în Harbour Grace pentru a lupta cu Easton și flota sa de pirați, dar francezii au fost înfrânți.

Conform relatărilor lui Guy, Easton a parăsit Harbour Grace pe 17 iulie 161, navigând mai întâi la St. John’s și mai apoi la Ferryland, unde a stat în jur de o lună de zile. El a fost în Ferryland în august, când Henry Crout, agentul lui Sir Percival Willoughby, se afla în Renews, după care a plecat, cel mai probabil, cu gândul de a intercepta o flotă spaniolă de comori care ar fi plecat recent din Caraibe. Din relatări diverse, reiese că Peter Easton a plecat din Newfoundland cu 9 nave, 500 de oameni și 100 de tunuri după ce a furat bunuri în valoare de 10 400£ de la pescarii englezi. Același Henry Crout spune că Easton ar fi capturat 30 de nave franceze.

În ceea ce privește colonia engleză de la Cupers, Easton nu a căutat să o atace. Când prezența sa de-a lungul coastei a devenit cunoscută în vara anului 1612, coloniștii i-au dat porci cu gândul de a-l împiedica să facă vreun alt rău. Easton și John Guy s-au întâlnit și au ajuns la o înțelegere. Easton avea să protejeze colonia de Cupers Cove, dar nu i-a permis lui Guy să înființeze o nouă colonie la Renews. Pe Easton îl interesau diversele flote de pescuit pe care le putea jefui fără mare efort. A existat o singură ciocnire cu coloniștii, când un colonist a fost împușcat din greșeală de unul dintre oamenii lui Easton. Pentru coloniști însă o a doua colonie la Renews ar fi fost de mare ajutor, iar neînființarea ei de teama lui Easton a fost o mare pierdere pentru Compania Newfoundland. Coloniștii și-au suspendat și planul de a explora Golful Trinity, concetrându-se doar pe construirea unei fortărețe la Cupers, pentru a se putea apăra în cazul în care Easton se decidea, totuși, să-i atace.

Intențiile lui Easton erau însă altele. El dorea să obțină grațierea de la Iacob I al Angliei. Easton îl capturase pe marinarul, pescarul si negustorul Richard Whitbourne. Captiv pentru 11 săptămâni, Easton a încercat să îl convingă să i se alăture în acțiunile sale de piraterie însă Richard Whitbourne a refuzat de fiecare dată. A fost eliberat doar în momentul în care i-a promis lui Eaton că se va duce în Anglia pentru a-l ruga pe rege să îi acorde grațierea si pozibilitaea de a se întoarce în Anglia pentru a trăi acolo în luxul pe care și-l putea permite datorită prăzilor sale bogate. Aceasta a fost dată mai târziu și este documentată în arhivele britanice, însă ea nu a ajuns niciodată la Easton.

Sătul să aștepte sosirea grațierii, s-a îndreptat spre Azore, pentru a intercepta o flotă spaniolă de comori. Mai apoi, în 1614, relatările timpurilor îl menționează pe Coasta Berberă, unde făcuse o alianță cu Regele Algerului. Împreună, au continuat să atace navele comerciale spaniole. În 1615, a capturat trei nave spaniole de comori în strâmtoarea Gibraltar. O captură enormă care și un record pentru acel moment (astăzi, aproximativ 50 de milioane de dolari). În cele din urmă, după ce a strâns o avere fabuloasă (în jur de 2 milioane £ aur) s-a retras din piraterie și s-a stabilit în Villefranche, Franța, unde și-a cumpărat un castel, și-a construit un depozit bine păzit pentru comorile sale și a trăit în lux. “Amiralul Piraților” cum mai era numit, a devenit un apropiat și protejat al Ducelui de Savoy, în a cărui slujbă a rămas până în 1620. Și-a încoronat cariera de succes, luând în căsătorie o femeie foarte bogată și de obârșie nobilă și și-a cumpărat titlul de Marchiz de Savoy. După 1620, nu se mai știe nimic despre viața sau moartea sa. El rămâne însă unul dintre cei mai notorii oameni din istoria Newfoundland-ului. Un căpitan capabil și îndrăzneț, un pirat pe care nici o flotă însărcinată să îl vâneze nu a reușit să îl înfrângă și captureze, și unul dintre cei mai bogați pirați din toate timpurile.

Surse:

Letter to John Slany [from Cupids], John Guy, 29 July, 1612

www.crossroadsforcultures.ca/peter-easton

en.wikipedia.org/wiki/Peter_Easton

www.ctvnews.ca/on-the-hunt-for-pirate-treasure

www.biographi.ca/en/bio/easton_peter

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.

Lasă un gând: