Pasivism vs activism sau cum ar trebui sa fim

Iuliu Maniu, un simbol al natiunii noastre si un exemplu de urmat pentru oricare dintre noi cei care pe 9 decembrie 2012 trebuie sa ne hotaram daca mergem sau nu la vot.

Partidul National Roman din Transilvania s-a infiintat in 1869 avand ca tactica politica pasivismul, respectiv neparticiparea la lupta politica considerata inegala din Imperiul Austro – Ungar. In analele istoriei transilvane sunt consemnati chiar o serie de reprezentanti care batusera palma cu autoritatile si, sub umbrela romanismului, faceau ceea ce imperiul le dicta. Pasivismul PNR nu a adus romanilor transilvaneni nici un beneficiu, dimpotriva a intarziat probabil realizarea unor deziderate nationale importante. Lucrurile se schimba, insa, odata cu venirea la conducerea PNR, in 1905, a lui Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, Teodor Mihali, Stefan Cicio-Pop etc.

Este momentul in care se trece de la pasivism la activism. PNR participa sustinut la viata politica, isi trimite in Parlamentul Ungar oameni destoinici, isi apara interesele nationale. Munca lor asidua a fost incununata negresit la 1 decembrie 1918, atunci cand Transilvania s-a unit cu Tara.

Istoria ultimilor douazeci de ani ai Romaniei post- decembriste a cunoscut initial activismul, pentru ca acum, de mai bine de opt ani de zile sa intre, din nefericire, in faza pasivismului. Nu are rost sa povestim aici intreaga istorie a pasivismului practicat in Transilvania dinainte de venirea la conducerea PNR a lui Iuliu Maniu. S-a caracterizat insa prin dezinteres fata de aproape, fata de strabuni, fata de simboluri …. Perioada de activism practicata de Partidul National Roman aflat sub conducerea lui Maniu, insa, a facut posibila implinirea unui vis si posibilitatea ca noi, astazi, sa sarbatorim intregirea, sa ne sarbatorim eroii. Iuliu Maniu a inteles ca inaintasii lui politici au gresit, ca rostul oricarui lider este sa isi conduca oamenii, sa ii indrume, sa ii indemne in a aspira spre mai bine, sa isi inteleaga el insusi rostul istoric.

Faptul ca Iuliu Maniu a refuzat sa fie pasiv intr-o perioada tulbure, intr-o perioada lipsita de sperante, asemanatoare poate celei prin care trecem acum, inseamna ca si-a inteles rostul, ca si-a iubit neamul si si-a respectat strabunii. De aceea a si ales ca loc al unirii Cetatea Albei Iulia. Pentru ca aici, la 1 noiembrie 1599, intra plin de glorie Mihai Viteazul. Si tot pe Dealul Furcilor de langa Cetate, in 1785, erau trasi pe roata Horea si Closca. Important este sa ne intelegem stramosii, sa intelegem ceea ce pe ei i-a manat intr-o lupta initial cu puteri inegale si clar aflate in defavoarea lor. Lupte in care de multe ori au fost invinsi dar nu infranti. Multi, foarte multi si-au pierdut viata.

Astazi, multi dintre noi, daca am fi pusi in fata unor asemenea incercari am spune…nu merita…..de ce sa ma implic eu…sa faca altul….am familie…am copii….. Ei insa au perseverat, iar perseverenta lor a fost incununata de succes. Luptele noastre nu mai sunt la fel de crude si pline de sange precum cele ale strabunilor nostri. Luptele noastre sunt mai simple. Electorale. Indiferent de optiunea noastra pe 9 decembrie important este sa fim activi si nu pasivi. Important este sa ne cinstim inaintasii, sa-i intelegem si sa ne intelegem. 9 decembrie poate fi al pasivismului sau al activismului, depinde numai de noi, de dorinta de a schimba ceva, de a ne pasa si de cel de langa noi. In functie de ce vom face pe 9 decembrie, urmasii nostri vor putea spune despre noi daca am ales pasivismul sau activismul. Eu aleg activismul. Ne vedem pe 9 decembrie la vot!

SD *Imagine header- Fototeca online a comunismului românesc, Photo no: #T019, Quota 19/1947 | Ultimul apel al lui Iuliu Maniu in timpul procesului din 1947

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.

Leave a Reply