Suferintele lui Dante

Dante. Dante Alighieri s-a nascut la Florenta in anul 1265. Ajunge prin asidue studii si alese creatii(cea mai insemnata ramane, se stie, Divina Comedie), o personalitate de seama a lumii, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu.

Pe cand avea noua ani il vom afla pe Dante impreuna cu tatal sau in casa lui Folco Portinari invitati de acesta sa sarbatoreasca frumoasa zi de intai a lunii florar, alaturi de alti respectati vecini, conform obiceiului vremii. Acolo a cunoscut-o tanarul nostru pe Bice, cum o alintau apropiatii(Beatrice era de fapt numele sau). Era mai tanara decat Dante cu un an. O faptura gingasa, cu alese purtari. Nu intamplator cei care o cunosteau o asemuiau ingerilor. Dragostea lui Dante pentru Beatrice, atunci infiripata, se va adanci, durand intreaga viata. “Iubirea a devenit stapana pe sufletul meu” va recunoaste chiar Dante. Nu implinise inca un sfert de veac cand Beatrice pleaca la Domnul. Durerea lui Dante este fara de margini. A fost una dintre marile tristeti ale scurtei sale vieti.

A avut parte distinsul invatat in anii de pana la 1321, cand sufletul sau este incredintat lui Dumnezeu, si de zile senine(nu multe) si de numeroase si apasatoare zile intunecate.

A doua adanca tristete – dintre atatea! - ce i-au indoliat inima lui Dante se petrece o data cu exilul sau. A durat aproape doua decenii, adica pana la sfarsitul vietii.

In republica Florenta existau doua partide rivale. Dante era alaturi de unul dintre ele. In cele din urma a cazut victima acestor lupte din interiorul orasului sau. Biruitorii – dusmanii sai – l-au osandit la exil pe viata, ca dusman al Republicii, iar bunurile i-au fost confiscate. Aceasta a fost recunostinta florentinilor castigatori ai luptei politice, pentru fiul orasului pe care el l-a iubit atat de mult si l-a cinstit prin opere nemuritoare. A ajuns pribeag, departe de cei dragi.

Pasii l-au purtat la Ravenna, Verona, Bologna, Padova si nu numai. A beneficiat, e drept, si de bunavoita onor oameni de vaza, care i-au mai alinat durerea.

Incercarile de revenire in Florenta au fost zadarnice. Ceea ce i s-a propus pentru aprobarea intoarcerii acasa era atat de umilitor, de neacceptat. A murit la Ravenna. A fost purtat de cetatenii de seama pana la Manastirea fratilor Minoriti si asezat intr-o racla de piatra.

Epitaful alcatuit de prietenul sau Giovanni del Virgilio din Bologna, nu a fost sapat in piatra atunci, ci in inimile prietenilolr. Iata versurile:

“ Aici odihneste teologul Dante,

Cel ce cunoscut-a orice-nvatatura

Ce-si avea izvorul in filozofie,

Muzelor mandrie, prea placut multimii

Si slavit in toate cele patru vanturi,

El care impartit-a mortilor taramuri

Cu gemene sabii: laic si retoric.

Rasuna campia in cantari de muze.

Vai, dar neagra parca opera i-o franse!

Trista fu rasplata ce-i dadu Florenta

Cruda si ingrata, surghiunindu-si bardul.

Lui, caruia Ravenna ii dadu cinstire,

Generos slavindu-l in cetatea sa.

Chiar Guido Novelli, mult preastralucitul;

'N o mie trei sute douazeci si unu

Se-ntoarce la astre, 'n idele septembre.”

S-a scris mult, foarte mult despre Dante Alighieri. Prima lucrare pe care o recomandam este aceea alcatuita de Giovanni Boccaccio, Viata lui Dante. Desigur va recomndam spre lectura si:

divina-comedie  vita-nuova-viata-noua_1_fullsize

*sursa imagine  - Dante cu „Divina Commedia” in apropierea intrarii in Infern, privind spre Florenta. In fund cele sapte trepte ale Purgatoriului. Fresca de Domenico di Michelino(1465) in biserica Santa Maria del Fiore, Florenta.

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.

Leave a Reply