Atestare documentară a orașului Baia Mare, printr-un act emis de cancelaria regelui Ludovic I al Ungariei

Baia Mare (numele vechi al orașului în latină – Rivulus Dominarum, germană – Frauenbach, maghiară – Asszonypataka) este atestată documentar pentru prima oară în 1329 într-un act al cancelariei regelui Carol Robert de Anjou și s-a dezvoltat ca un centru aurifer.

Importanta în acest sens este mărturia scrisă care s-a păstrat privind importanța minelor din Baia Mare. Actul a fost eliberat de către cancelaria regelui Ludovic I de Anjou cu data de 20 septembrie 1347 si cuprinde o serie de privilegii acordate acestui centru minier – oraș liber regal – și locuitarilor săi de către rege.

În 1376 apare un al al doilea document privilegiat care reglementează mineritul. În 1446 regiunea Baia Mare este trecută în proprietatea lui Iancu de Hunedoara ca recompensă pentru lupta dusă de acesta împotriva turcilor.