Cine au fost primii traducători ai operei lui Mihai Eminescu?

„De-aş avea”, prima poezie a lui Mihai Eminescu vede lumina tiparului la Budapesta, în revista Familia, a lui Iosif Vulcan, la 25 februarie/9 martie 1866. Cu aceasă ocazie, Vulcan schimbă numele poetului, din Eminovici în Eminescu.

Primul traducător al lui Mihai Eminescu a fost scriitorul maghiar József Sándor, care a publicat în anul 1885 traducerea poeziei „Atât de fragedă…”, sub titlul „Cseresznyefa fehér virága” (Floare albă de cireș). Traducerea a apărut în ziarul clujean Kolozsvári Közlöny (Informaţa de Cluj), în numărul apărut la Crăciunul anului 1885, pe când poetul era încă în viaţă, mai avea 4 ani până la sfârşitu-i tragic.

Al doilea traducător al unei opere eminesciene a fost preotul greco-catolic Laurențiu Bran, care a publicat de asemenea traducerea în limba maghiară a unor poezii ale lui Mihai Eminescu în anul 1889. După unii cercetători, traducerea poeziei Atât de fragedă…, atribuită lui Sándor József este făcută tot de Laurenţiu Bran, pe când acesta era elev la Sighetul Marmaţei.

Cea mai tradusă poezie a lui Eminescu, în limba maghiară este „De ce nu-mi vii”. Până azi există nu mai puţin de 22 de traduceri maghiare ale acestei poezii. O traducere a foarte apreciatei „De ce nu-mi vii” îi aparţine unui Pérvu Mihály şi a apărut în 1893 tot în Kolozsvári Közlöny, pe prima pagină, cu următoarea explicaţie: „Eminescu… a románok legnagyobb költője” (Eminescu… cel mai mare poet al românilor).

Interesant de mentionat și că primul articol despre Eminescu în limba maghiară este necrologul apărut în ziarul Alfőld (Câmpia) din Arad, cu titlul: „Egy román költő halála” (Moartea unui poet român). Pérvu Mihály scrie în gazeta Arad és Vidéke (Arad şi împrejurimile) următoarea notiţă de susbsol: Eminescu Mihály gymnáziumi tanár a románok legnagyobb költője. Se nemzete, se hazája nem tudta megbecsülni. Fiatalon halt meg alig 39 éves korában, elhagyatottan, az őrültek házában pár évvel ezelőtt. (Mihai Eminescu, profesor de liceu, este cel mai mare poet al românilor. Nici naţiunea, nici patria sa nu au ştiut să-l preţuiască. A murit acum câţiva ani, la 39 de ani, părăsit, la casa de nebuni.)

În anul 1895 apar, în maghiară, două teze de doctorat despre viața și opera lui Mihai Eminescu, una susținută la Universitatea din Cluj, cealaltă la Universitatea din Pesta. Cea de-a doua, foarte valoroasă ca document, îi aparţine lui Miron Cristea, viitorul patriarh al Românei.

Primele traduceri în limba germană au fost realizate Carmen Sylva (pseudonimul literar al Reginei Elisabeta a României) şi Mite Kremnitz.

În 1877, William Beatty-Kingston, un cunoscut jurnalist englez, corespondent de război, dar și autorul libretului în limba engleză al operei „Tosca” de Giacomo Puccini, aflat la București, este primit la Cotroceni de către altețele lor regale Carol I și Elisabeta, ocazie cu care este rugat să traducă în engleză „Crăiasa din povești”. Traducerea este publicată în volumul „Monarchs I Have Met” (1887).

Urmează traduceri în franceză, spaniolă, portugheză, italiană, hindi, chineză, japoneză, arabă și chiar esperanto.

Surse:

Despre Mihai EMINESCU – Ediţii în limbi străine

Eminescologul Dan Toma Dulciu, 1877- William Beatty-Kingston, ziarist britanic, traduce din Eminescu

Conf. dr., Şef de catedră la Catedra Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula Szegedi Tudományegyetem, Universitatea din Szeged, Ungaria, Mihaela Bucin, revista COLUMNA, nr. 4, 2015

Istoricul literar, jurnalistul și traducătorul transilvănean, Gyula Dávid, Eminescu în conştiinţa literară maghiară, România literară, nr. 7, 2000

Istoricul literar Ion Merluțiu, Aradul la an centenar. Scriitori români traduşi în publicaţiile maghiare din Arad, Revista ARCA, Nr. 1-2-3 \ 2018