A decedat Majestatea Sa Regina Maria a României, soția Regelui Ferdinand I al României

Majestatea Sa Regina Maria a României s-a născut ca și Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, Prințesa de Edinburgh, în 29 octombrie 1875, în Eastwell Park, Kent, Marea Britanie și a încetat din viață pe 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României. A fost nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, părinții săi fiind Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A fost Principesă de coroană (1893 – 1914) și a doua Regină a României, fiind soția Principelui moștenitor si mai apoi a Regelui Ferdinand I al României (12/24 august 1865 – 20 iulie 1927).

A fost considerată una dintre cele mai influente personalități regale, fiind cea care l-a convins pe Regele Ferdinand I să declare război Germaniei și deci, împotriva propriei familii și să treacă de partea Antantei, în timpul Primului Război Mondial. A susținut la Conferința de Pace de la Paris, cauza României, aducând un aport diplomatic important cauzei României. Maria a fost mama a 6 copii: Regele Carol al II-lea al Romaniei, Regina Elisabeta a Iugoslavilor, Regina Maria a Grecilor, Principele Nicolae, Principesa Ileana și Principele Mircea.

Regina se stinge după o perioadă de intensă suferință. Părasește Clinica Weisser Hirsch de lângă Dresda pe 15 iulie 1938 cu gândul de a muri în țara pe care a iubit-o. Refuză avionul pus la dispoziție de Hitler și alege să plece cu trenul într-o călătorie lungă și obositoare. Dr. Stoermer care a însoțit-o, administrându-i în permanență oxigen cere oprirea trenului după ce Regina suferă o nouă hemoragie puternică. În vara toridă, trenul oprit în gara de la Cernăuti, va fi umbrit de un umbrar construit de localnici din copaci imenși tăiați și aduși la calea ferată. Toată ziua, în cele aproximativ 10 ore cât trenul a staționat acolo, țăranii au adus găleți cu apă, încercând să răcorească vagonul încins. La ordinul reginei trenul pornește însă din nou, cu viteză mărită, la ordinul lui Carol fiind degajate toate liniile de cale ferată. Șefii de gară își scoteau șepcile iar oamenii așteptau la trecerile de cale ferată pentru a vedea pentru o clipă vagonul cu perdelele trase. “Regina moare” murmura mulțimea. Trenul ajunge în în gara de la Sinaia la ora 8:30, pe data de 17 iulie. A doua zi, la 17:38, Regina moare la Castelul Pelișor. Vestea morții se răspândește, iar întreg Regtul este cuprins de o tăcere impresionantă.

Printre ultimele dorințe ale Reginei Maria a fost ca la funeraliile Sale să se arboreze doliu violet, iar pe catafalc să i se pună flori roșii. Trupul a dorit să fie așezat lângă cel al Regelui Ferdinand, la Curtea de Argeș, iar inima, la Balcic.

---

[…]Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.

Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit…

Niciodată nu mi-au plăcut formele şi formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul şi am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăieşte cum poate nu cum ar dori. Dar când îţi vei aminti de mine, Poporul meu, gândeşte-te ca la una care a îndrăgit viaţa şi frumuseţea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece.

N-am nici o avuţie să vă las, ceiace cu atâta mărinimie mi-aţi dăruit am cheltuit între voi: am înfrumuseţat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iţi vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ţi-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez.

Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aşi putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării.

Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aşi dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă. Încredinţez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greşi, dar inimile lor calde aşa cum a fost a mea: iubiţii şi fiţi folositori unul altuia căci aşa trebuie să fie.
Şi acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn, dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul meu, că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare.

Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinţe. Binecuvântez Ţara, pe copiii şi nepoţiii mei. Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi mângâere în suferinţă. Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinţe. […]

Iert pe cei cari m-au făcut să sufăr. Rog pe cei cărora involuntar le-aş fi greşit să mă ierte căci nu am voit să fac rău nimănui. […]

Acest testament a fost făcut scris, datat şi semnat cu mâna mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933. – MARIA, REGINA ROMÂNIEI