Armata română remobilizată traversează Carpații în Transilvania

Remolibilizată cu 3 zile în urmă, când România a reintrat în Primul Război Mondial, armata română a traversat Carpații în Transilvania, pe 13 noiembrie 1918. Pe la mijlocul lui decembrie armata atinge linia de demarcație fixată la Belgrad de generalul francez Louis Franchet d’Esperey, pe traseul reprezentat de cursul superior al Someșului(Someșul Mare) – Bistrița – Reghin -Târgu Mureș – și cursul Mureșului până la vărsarea în Tisa. Localitățile menționate urmau să fie libere de trupele ungare, iar trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. De asemenea, trupele Aliaților aveau dreptul să li se permită să treacă prin, sau să rămână în oricare parte în Ungaria. Fixarea acestei linii de demarcație nu s-a bazat însă pe principii etnografice, geografice și strategice ferme și, în plus Franchet d’Esperey a fost la momentul respectiv în necunoștință de cauză privind prevederile teritoriale ale Tratatului de la București din anul 1916. Astfel, având sprijinul generalului Berthelot, comandantul forțelor aliate din România și sudul Rusiei, românii depășesc linia de demarcație, invocând si decizia marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, ajungând pe 22 ianuarie pe aliniamentul Sighetu Marmației – Zalău – Zam. În același timp, cehoslovacii îsi continuă și ei înaintarea și ocupă Kosice. Având nevoie de sprijinul armatei române în războiul antisovietic din est, aliații fixează noi linii de demarcație, de data aceasta mai favorabile României. Guvernul Karoly nu acceptă acest nou aliniament și își dă demisia, puterea fiind preluată de comuniști.