Domnitorul Vasile Lupu(1634-1653) care “se înfățișa cu o maiestate împărătească”

Unele aspecte - unele deosebit de importante - din Moldova domniei lui Vasile Lupu sunt descrise și de călătorii străini. Despre înfățișarea domnitorului, despre suita sa, bogăția pe care nu o ascundea ci, dimpotrivă, despre autoritatea sa, ne vorbesc printre alții, Niccolo Barsi din Luca, italian deci, călător prin Moldova anilor 1632-1639 și Marco Bandini, bosniac de origine care vine pe plaiurile moldave spre și la mijlocul veacului al XVII-lea.

"(...)Atunci când domnul se duce la vreao serbare oarecare sau la plimbare, obișnuiește să mergă cu mare alai. Patru companii de archebuzieri îl însoțesc, și fiecare <din ele> este alcatuită din 150 de oameni. După aceștia vin tot atâția, purtând  numai arcuri și săgeți și cu spada la șold. Înaintea domnului merg copiii și steagurile, cu surle și trâmbițe, iar după aceștia urmează o gardă de 150 de turci, apoi vin (...) boierii; (...) după aceștia merge marele logofăt purtând în mână un buzdugan de aur curat; după el sunt duși de căpăstru 12 cai turcești (...), toți împodobiți cu mărgăritare, cu aur și cu tot felul de nestemate (...) După toți aceștia urmează Domnul singur (...) El călătorește pe un cal turcesc, cu harnașamentul împodobit cu aur și pietre scumpe; frâul este bătut aproape tot cu peruzele, diamante și rubine, deasemenea fruntașul poartă  o tufă de pene prinse de un giuvaer tot de mare perț. După Domn vine careta lui, autită toată cu tapițeria brodată peste tot cu aur, în afară de acoperământul de sus care este dintr-un postav foarte ales roșu și turches (...)"

Bandini descrie atât veșmintele și podoabele atât de bogate ale Domnului și ale Doamnei sale, măreția și autoritatea  lui Vasile Vodă.  Îl numește "strălucitorul (domn n.e.) Vasile". El "avea la haină bumbi în valoare de 100 000 de aurei. Doamna purta brățări, inele și colane strălucind de mărgăritare mari și rubine, valorând mai bine de 400 000 de aurei". Descrie și aspectul fizic al celor doi: "Doamna cu fața rumenă mergând spre auriu era asemenea unei împărătese însuflețită de îndurare și bunătate, de o statură potrivită, era vrednică de Domn și cu o milostivire la care nu a apelat nimeni vreodată în zadar". Pe Domn l-a văzut a fi "nu prea înalt, ci de o statură potrivită , cu fața oacheșă cu reflecte rumene și aurii, cu sprâncenele negre, frantea înaltă, nasul spre acvilin, buzele puțin întredeschise, mustața și barba negre, cu  o expresie severă și o căutătură încă mai severă a ochilor, se înfățișa cu o maiestate împărătescă". Era un domn autoritar, neiertător față de cei care încălcau legea. Nu întâmplător a sprijint atât de mult alcătuirea Pravilei și tipărirea ei în limba română. Din acest punct de vedere cei doi se deosebeau substanțial. La un moment dat dregătorii s-au plâns că Domnul a osândit până atunci peste 20 000 de vinovați și l-au rugat "să se poarte mai blând cu delicvenții (...) Căci adesea se întâmplă ca un ostaș bun sau un nobil să ia cu violență un lucru neînsemnat de la un țăran, dacă acela va fi prins cu siguranță va trebui să moară. La acestea Domnul a răspuns: Eu nu consider persoana, ci dreptatea, nu lucrul, ci legea; dacă voi toți veți săvârși o faptă vrednică de moarte, desigur că va trebui să muriți. Chiar dacă jumătate din țara Moldovei ar fi rea, piară cea rea, ca să fie pătrată cea bună".

Că îl interesa îndeaproape justiția se demonstrează și prin câteva aspecte: aveau loc în fiecare zi - cu excepția sărbătorilor - judecarea unor pricini la care Domnul era prezent; apoi solemnitatea, cadrul deosebit în care se dasefășura judecata și numărul impresionant al celor prezenți.

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.

Leave a Reply