În Franța, iacobinul Jean-Baptiste Carrier, este condamnat la moarte și executat, pentru că a ordonat execuțiile în masă ale celor peste 10 000 de prizonieri din Vandeea

La începutul anului 1794, Carrier a fost rechemat la Paris. Câteva luni mai târziu, Reacția Thermidoriană a dus la căderea lui Robespierre și a Comitetului Salvării Publice, iar poziția lui a devenit extrem de periculoasă. Prizonierii pe care îi adusese de la Nantes au fost achitați și eliberați, iar denunțarea acțiunilor lui Carrier a crescut.

La 3 septembrie 1794, Carrier a fost arestat. La judecata sa, în Salle de la Liberté, Carrier a răspuns acuzațiilor astfel: “Am luat doar în mică măsură parte la acțiunile poliției din Nantes, eram doar în trecere pe acolo, fiind prima oară staționat la Rennes și mai târziu cu armata. Principala mea sarcină a fost să supraveghez și să asigur alimentarea trupelor noastre și timp de șase luni am ținut 200.000 de oameni acolo, fără să fi costat statul o jumătate de penny. De aceea, am puține informații de oferit în această chestiune de care sunt acuzat.” După această declarație, Phélippes, s-a ridicat în picioare furios, acuzând-l pe Carrier de înnecurile din Nantes, execuțiile în masă, demolările, furturile, foametea și tulburările de acolo, precum și de măcelărirea femeilor și a copiilor. Bărbații din compania Marat(grupul de soldați pe care Carrier i-a folosit pentru a epura Nantes) au fost prezenți în timpul procesului, printre care Perro-Chaux, Lévêque, Bollogniel, Grandmaison și Mainguet. Toți acești oameni au fost numiți direct și indirect de către Carrier și toți făceau parte din Comitetul Revoluționar din Nantes. Juriul care a auzit cazul lui Carrier a rămas uluit când procesul a fost închis și a votat în unanimitate pentru execuția lui Carrier, care a avut loc la 16 decembrie 1794.

^*[1],[107]