În Franța, la Paris, Madame Elisabeth, sora defunctului rege Ludovic al XVI-lea este ghilotinată

Elisabeta a Franței(Élisabeth Philippine Marie Hélène de France; n. 3 mai 1764) cunoscută sub numele de Madame Élisabeth, a fost o prințesă franceză și sora mai mică a regelui Ludovic al XVI-lea. A rămas alături de rege și de familia sa în timpul Revoluției Franceze și a fost executată la Place de la Révolution, în Paris, în timpul Terorii. Ea este văzută de Biserica Romano-Catolică ca martir și slujitor al lui Dumnezeu.

După executarea fratelui său, pe 21 ianuarie 1793 și apoi, separarea de nepotul său, pe 3 iulie 1793, Elisabeta a rămas împreună cu Maria Antoaneta și Marie-Thérèse Charlotte, Madame Royale în Temple. Maria Antoaneta a fost dusă la Conciergerie pe 2 august 1793 și executată pe 16 octombrie 1793. Ultima scrisoare a reginei, scrisă în ultimele ore înainte de execuție a fost adresată Elisabetei dar nu a ajuns niciodată la ea. Elisabeta și Marie-Thérèse Charlotte au fost ținute în deplină ignoranță cu privire la soarta reginei.

Robespierre nu vedea neapărat un pericol în Elisabeta și inițial a plănuit să o izgonească din Franța. Elisabeta și-a petrecut ultimele zile cu nepoata sa, Marie-Thérèse, îngrijind-o și aducându-i alinare. În jurnalul său, Marie-Thérèse notează:

“ Simt ca am natura ei… ea mă consideră și mă ingrijește ca și cum aș fi fiica ei, iar eu, eu am onorat-o ca pe o a doua mamă.”

Pe 9 mai 1794 însă, Elisabeta este transferată la Conciergerie și apoi adusă în fața Tribunalului Revoluționar, fiind acuzată că a asistat fuga regelui, că a furnizat fonduri emigranților și că a încurajat rezistența trupelor regale în timpul evenimentelor din 10 august 1792. Când în timpul procesului a fost numită “sora unui tiran” ea a răspuns:

“Dacă fratele meu ar fi fost ceea ce l-ați numit, n-ați fi fost unde sunteți, nici eu unde sunt”.

Este condamnată la moarte și ghilotină a doua zi.

Madame Élisabeth a fost executată împreună cu alți 23 de bărbați și femei, care au fost judecați și condamnați în același timp cu ea. Romano-catolică devotată și cavând cel mai înalt rang din tot acest grup, alături de care se afla în căruța care îi ducea la execuție și, în timp ce aștepta rândul său, i-a ajutat pe mai mulți sa treacă peste aceasta ultimă încercare, încurajându-i și recitând De profundis până când a venit rândul ei. La picioarele ghilotinei, două dintre femeile aflate în căruță au cerut să o sărute înainte de execuția lor. Élisabeth a făcut-o cu plăcere și apoi a fost forțată de călăi să rămână în căruță și să se uite la executarea celorlalți, înainte ca ea însăși să fie luată.

Trupul ei a fost îngropat într-un mormânt comun în cimitirul Errancis din Paris. Ulterior, fratele ei, Ludovic al XVIII-lea i-a căutat rămășițele, dar a fost imposibilă identificarea lor. Rămășițele Élisabetei, cu cele ale altor victime ale ghilotinei(inclusiv Robespierre, îngropat deasemenea în Cimitirul Errancis), au fost ulterior plasate în Catacombele din Paris. Un medalion o reprezintă la Bazilica Saint Denis.

Elisabeta, care a împlinit 30 de ani, cu o săptămână înaintea morții, a fost condamantă la moarte pentru că era sora regelui. Totuși, consensul general al revoluționarilor francezi a fost acela ca ea a susținut facțiunea regalistă ultra-dreaptă. Există multe dovezi care sugerează ca a susținut activ intrigile contelui de Artois pentru a aduce armate strâine în Franța care să zdrobească Revoluția. În cercurile monarhiste viața ei privată exemplară a fost privită cu multă admirație. Ea a fost mult lăudata pentru natura ei caritabilă, devotamentul față de familie și religia catolică. E foarte probabil ca ea să fi văzut în Revoluției o formă de întrupare a răului pe pământ, războiul civil fiind singurul mijloc de salvare.