În Franța, în timpul Revoluției Franceze, filozoful și matematicanul Nicolas de Condorcet este arestat

Din punct de vedere al afilierii politice, Condorcet a fost mai mult independent, deși printre prietenii lui se numărau mai mulți Girondini. El s-a distanțat însă de Girondini în timpul Convenției Naționale, pentru că nu i-a plăcut facționalismul. A susținut dreptul la vot pentru femei. La procesul lui Ludovic al XVI-lea a votat împotriva pedepsei cu moartea. A fost un critic al Constituției franceze din 1793, și prin urmare a fost considerat un trădător. Pe 3 octombrie 1793 un mandat de arestare a fost emis pe numele său. Este nevoit să se ascunda mai multe luni, timp în care va scrie “Esquisse d’un tableau historique des progrès de l’esprit humain”, volum publicat postum în 1795 și considerat unul dintre textele majore ale Iluminismului și gândirii istorice. Lucrarea prezintă istoria civilizației, arătând legătura intimă dintre progresul științific și dezvoltarea drepturilor omului și a justiției, conturând trăsăturile unei societăți viitoare bazate în întregime pe cunoașterea științifică.

Convins că nu mai este în siguranță, pe 25 martie încearcă să fugă din Paris, căutând refugiu în casa unui prieten, Jean-Baptiste Suard, care însă îl refuză pe motiv că unul dintre locuitorii lor actuali i-ar putea denunța. Este arestat 2 zile mai târziu în Clamart și închis la Bourg-la-Reine. După două zile este găsit mort în celulă. În legătură cu moartea sa există două teorii: una, că s-ar fi sinucis cu ajutorul unei otrave date de prietenul său Pierre Jean George Cabanis, alta că ar fi fost ucis, otrăvit cu un amestec pe bază de opium(pentru că era prea iubit și respectat pentru a fi executat).

^*[1],[89]