În Franța, în timpul Revoluției Franceze, fostul primar al Parisului, omul de știință și astronomul, Jean Sylvain Bailly este ghilotinat

După încercarea eșuată a familie regale de a fugi din țară, tensiunile au crescut pe măsură ce suspiciunile de trădare la adresa regelui au crescut și ele. Cetățenii suspecți că ar fi criticat guvernul sau Garda Națională au fost ridicați pentru interogatorii. Bailly aude astfel despre o adunare pe Champ du Mars, unde cetățenii urmau să se întâlnească pentru a semna petiții pentru demiterea regelui. Impune legea marțială și cere Gărzii Naționale să disperseze mulțimea. Răspunsul a fost violent, de ambele părți, și s-au pierdut mai multe vieți, pentru care Bailly, împreună cu Lafayette au fost considerați responsabili. Devenit extrem de nepopular în urma acestui eveniment, Bailly demisionează din funcția de primar al Parisului. Se mută la Nantes și își scrie memoriile.

În iulie 1793, Bailly a părăsit Nantes, pentru a se alătura prietenului său Pierre Simon Laplace la Melun, dar a fost recunoscut și arestat in baza Legii suspecților. Pe 14 octombrie, este chemat să depuna mărturie împotriva lui Maria Antoaneta și refuză.

Astfel, la 10 noiembrie 1793 este adus în fața Tribunalului Revoluționar din Paris, judecat rapid și condamnat la moarte a doua zi. Este ghilotinat pe 12 noiembrie 1793, pe Champ du Mars, loc ales simbolic, pentru a aminti locul trădării sale față de mișcarea democratică. În ziua esecuției a fost forțat să îndure o ploaie înghețată și insuletele mulțimii. A fost întrebat de cineva din mulțime dacă tremură. El a răspuns stoic, “Da, dar doar din cauza frigului.”. În Encyclopædia Britannica din 1911, scrie “El și-a întâlnit moartea cu demnitate, după ce, într-adevăr a împărtășit entuziasmul acelor ani, dar nu a luat parte crimele sale.”

^*[1],[85]