În Franța, în timpul Revoluției Franceze, Georges Danton, Camille Desmoulins și suporterii lor sunt condamnați la moarte și ghilotinați

Danton, Desmoulins și alți simpatizanți au fost acuzați si judecați între 3 și 5 aprilie 1794. Procesul a fost mai mult de natură politică. Juriul a fost format din doar 7 membri, deși legea solicita prezența a 12 jurați. Danton a lansat atacuri lungi și violente asupra Comitetului Salvării Publice și au cerut dreptul de a prezenta martori care să susțină declarațiile. Cererea a fost refuzată iar acuzatul a fost împiedicat să se apere. Rezultatul: o grămadă de denunțuri confuze și amenințările procurorului Antoine Quentin Fouquier-Tinville față de membrii juriului, au asigurat verdictul de vinovat. Danton și toți ceilalți au fost condamnați la moarte. Verdictul a fost pronunțat în absența acuzaților, care au fost eliminați din sala de judecată pentru a preveni neliniștea iar execuția lor a fost programată pentru aceeași zi.

Din grupul celor cincisprezece care au fost ghilotinați împreună pe 5 aprilie 1794, inclusiv Marie Jean Hérault de Séchelles, Philippe Fabre d’Églantine și Pierre Philippeaux, Desmoulins a murit al treilea, iar Danton ultimul.

Când Desmoulins a fost dus la eșafod, a fost informat despre arestarea soției sale și a fost cuprins de o criză de nebunie. A fost nevoie de mai mulți oameni care să-l ducă la faeton. S-a luptat și a încercat să pledeze mulțimii nevinovăția soției sale, rupându-și cămașa de furie. Lucile, soția sa, a fost ghilotinată 8 zile mai târziu, acuzată de conspirație, complot împotriva Republicii și încercare de eliberare a soțului din închisoare.

^{*[1],[90],[91]}