În Franța, în timpul Revoluției Franceze, Jacques Hebert este găsit vinovat de către Tribunalul Revoluționar, alături de alți lideri ai Cordelierilor. Sunt condamnați la moarte și ghilotinați în aceeași zi

Hébert a leșinat de mai multe ori în drum spre ghilotină și a țipat isteric când a fost plasat sub lamă. Călăii lui Hébert au amuzat mulțimea prin ajustarea ghilotinei, astfel încât lama s-a oprit la câțiva centimetri deasupra gâtului. Doar la a patra încercare a fost decapitat. Trupul lui a fost aruncat în cimitirul Madeleine. Văduva lui a fost executată cu douăzeci de zile mai târziu, la 13 aprilie 1794. Corpul ei a fost aruncat în cimitirul Errancis.

^*[1],[88]