În Franța, în timpul Revoluției Franceze, părintele chimiei moderne, chimistul Antoine Lavoisier este judecat, condamnat și ghilotinat alături de alți 26 de fermieri generali (Fermiers généraux)

În 1726, toate fermele existente au fost adunate sub un singur contract de închiriere. Cei patruzeci de fermieri generali, care aveau garanții ca și contractori ai contractului de închiriere, au devenit puternici și fabulos de bogați. Aceștia colectau taxele în numele regelui, plus un comisioane bonus pentru ei, în baza unor contracte de 6 ani, care puteau fi reînnointe. Din prima generației a acestor fermieri generali făcea parte și Antoine Crozat, primul proprietar privat al Louisianei.

Criticile tot mai crescute la adresa acestui sistem de impozitare și a colectorilor săi a determinat guvernul să introducă noi reglementări în 1769, ceea ce a transformat colectarea impozitelor și administrarea acestui serviciu care a fost încredințat organizațiilor publice, administratorii primind o remunerație fixă. Apoi, în 1780, la inițiativa lui Jacques Necker, ministrul de finanțe al lui Ludovic al XVI-lea, impozitele indirecte au fost distribuite în 3 societăți fiscale: Ferme générale (pentru taxele vamale), Ligue générale (pentru impozitele pe alcool) și Administrarea générale des domaines et des droits domaniaux (pentru impozitele pe teren și taxele pentru înregistrarea terenurilor). Astfel, pâna la sfârșitul secolului al XVIII-lea, sistemul Ferme générale a devenit un simbol al unei societăți inegale. Ferme générale, și marea avere a proprietarilor săi, a fost văzută ca încapsulând toate perversiunile sistemului politic și social. Oamenii au acuzat toate aceste inechități, apărute ca urmare a complexității sistemului fiscal, neplăcerile provocate de violența trupelor de colectare a taxelor și reprimarea brutală a contrabandei. Gabella (impozitul pe sare) a fost cel mai nepopular din toate impozitele.

Într-un final, Ferme générale a fost una dintre institutiile cele mai criticate ale Vechiului Regim, în timpul Revolutiei franceze din 1789. În 1790 instituția a fost suprimată. 28 de foști fermieri generali au sfârșit la ghilotina pe 8 mai 1794. Printre aceștia se numără și Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne, al cărui laborator a fost susținut din veniturile sale ca și fermier general. Soția lui, chimista Marie-Anne Pierrette Paulze, care a scăpat de ghilotină, era și ea fiica unui alt fermier general, Jacques Paulze. După un an, cazul a fost reluat, iar Lavoisier a fost achitat post-mortem din lipsă de probe. Antoine Lavoisier a clasificat substanțele anorganice în oxizi, baze și săruri, a introdus noțiunea de element chimic și a dovedit că arderile care se produc în aer au loc deoarece aerul conține oxigen.

^{*[1],[93],[94]}