Generalul Jan Christian Smuts merge la Budapesta cu o propunere către regimul Béla Kun privind o nouă linie de demarcație între Ungaria și România

Sub auspiciile Conferinței de Pace, între 4 și 5 aprilie 1919, la Budapesta ajunge generalul Jan Christian Smuts cu propunerea unei noi linii de demarcație, de data asta aceasta cu 25 km mai spre est, deci în favoarea Ungariei și în defavoarea României, prin care districtele Salonta, Oradea și Satu-Mare ar fi urmat să fie teritorii tampon, scoase atât de sub autoritatea guvernului ungar cât și libere de trupe române. În schimbul aprobării noi linii de demarcație de către regimul bolsevic condus de Bela Kun, generalul Jan Christian Smuts promitea ridicarea blocadei, ajutoare materiale și o atitudine mai binevoitoare în ceea ce privește stabilirea viitoarelor granițe cu România, Cehoslovacia și Iugoslavia. Guvernul unguar respinge propunearea cerând ca armata română să se retragă pe linia de demarcație fixată prin Armistițiul de la Belgrad iar trupele franceze să elibereze Aradul și Seghedinul. Discuțiile încetează iar generalul Jan Christian Smuts părăsește Budapesta, însă misiunea lui a determinat îngrijorare și nemulțumire în rândul românilor, grăbind decizie statului român de a a continua înaintarea trupelor spre vest, oprită la sfârșitul lunii ianuarie. Politica Marilor Puteri s-a dovedit încă o dată lipsită de femitate față de Republica Sovietică Ungară iar românii s-au convins de necesitatea unui nou efort militar pentru a pune capăt stării de fapt existente și a veni în sprijinul populatiei românești terorizate de ungurii bolsevizați. Pentru a asigura succesul solicitărilor sale teritoriale s-a decis maximalizarea gradului de ocupare militară, îngreunând astfel și o posibilă joncțiune a trupelor ungare bolșevice cu cele ruse. Se dorea și o stoparea a răspândirii comunismului în bazinul dunărean, agitatorii bolșevici urmărind răsturnarea monarhiei și în România.