Guvernul român, la cererea Sfatului Țării din Basarabia, autorizează intervenția Armatei Române

Intervenția Armatei Române în Basarabia, autorizată de guvernul român pe 4 ianuarie 1918, ca urmare a sprijinului cerut de Sfatul Țării din Basarabia va debuta cu intrarea în seara zilei de 13 ianuarie în Chișinău, a brigăzilor 21 și 22 infanterie ale Diviziei 11. A doua zi, va ajunge la Chișinău și generalul Ernest Broşteanu, comandantul Diviziei. Intervenția Armatei Române în Basarabia a fost asigurată de Corpului 6 Armată, format din Diviziile 11 şi 13 infanterie, 1 şi 2 Cavalerie, care au trecut Prutul succesiv, acţionând pe direcţii independente, astfel:

• Divizia 1 Cavalerie, sub comanda generalului Mihail Schina, se va detașa spre nordul Basarabiei, pe direcția Bălți-Soroca, până la marginea regiunii ocupate de Armata Asutro-Ungară în ținutul Hotin;
• Divizia 2 Cavalerie, sub comanda generalului Petre Greceanu, va realiza legătura dintre Diviziile 11 și 13;
• Divizia 11 Infanterie, sub comanda generalului Ernest Broșteanu, se va detașa între Ungheni și Leova, spre Chișinău;
• Divizia 13 Infanterie, sub comanda generalului Ioan Popescu zis și “Sanitarul”, se va detașa pe la Cahul, spre sudul Basarabiei.

Însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze, generalul Berthelot, diviziile au avansat peste Prut, în baza unei înțelegeri între aliați, trecerea Prutului fiind asigurată de către Brigada 1 Grăniceri.

Scopul intervenției a fost de a securiza importante stocuri de provizii, în condițiile în care Moldova, amenințată de foame nu se putea aproviziona cu ușurință ca urmare a dezordinii din teritoriul dintre Prut și Nistru. Tot pe această cale se dorea și împiedicarea extinderii bolșevismului dinspre Ucraina. Cu acordul reprezentanților Antantei dar și ai Puterilor Centrale, România avea un interes major în stăpânirea militară a zonei, cu atât mai mult cu cât se afla într-o conjuctură istorică favorabilă, Basarabia dorind separarea de Imperiul Rus. Nu în ultimul rând România dorea să asigure guvernul proaspetei Republici Democratice Moldovenești suportul militar cerut.

Datorită situației grele și a anarhiei declanșate de revoluția rusă, pe întreg teritoriul Imperiului, conducătorii Republicii Democratice Moldovenești, confruntându-se cu numeroase jafuri și acte de violență din partea bolșevicilor au cerut inițial sprijinul comandantului armatei ruse de pe frontul românesc, generalul rus Scerbacev, pentru asigurarea ordinii. Armata rusă însă era și ea în stare de anarhie și neavând trupe disponibile, cererea pentru sprijin armat a fost adresată aliaților români. Bolșevicii din Chișinău, aflând de chemarea trupelor române au declarat că nu se vor mai supune Sfatului Țării, punând chiar o primă pe capetele membrilor guvernului Republicii. Ca urmare a intrării armatei în Basarabia și după trimiterea unui ultimatum României, guvernul bolșevic al lui Lenin decide arestarea membrilor ambasadei românești și a ministrului României la Petrograd, Constantin Diamandy, precum și a consulului român la Odesa și a întregului personal consular. Aceștia însă vor fi eliberați a doua zi și expulzați din Rusia ca urmare a intervenției tuturor ambasadelor străine din Petrograd. Tot atunci va fi confiscat de către guvernul bolșevic, Tezaurul României, transportate din România spre Rusia țaristă pentru a fi la adăpost de Puterile Centrale care ocupaseră deja o parte însemnată din Regatul României.

Intervenția Armatei Române în Basarabia s-a încheiat în martie 1918, încheindu-se cu victoria trupelor române în bătăliile de la Tighina și Vâlcov, reușindu-se realizarea unui dispozitiv de apărarae pe linia Nistrului și dislocarea unor mari unițăti române în întreg teritoriul dintre Prut și Nsitru, pentru a împiedica revenirea inamicului și reizbucnirea unor mișcări antibasarabene. Acordul dintre Averescu și Racovski(conducătorul de facto al RUMCEROD – Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odesa) prin care se dorea pe de o parte, ameliorarea situației țării printr-o pace în est, securizarea depozitelor de materiale ale Armatei Române și de hrană din Basarabia, dar mai ales ameliorarea situației românilor arestați de RUMCEROD și pe de alta, evacuarea progresivă a Basarabiei, nu a fost ratificat și pe fondul pătrunderii trupelor Puterilor Centrale în zonă nici nu mai fost aplicat. Rolul intervenției române în realizarea Unirii Basarabiei cu România, rămâne însă subiect de dispută între istorici.

Ion Inculeț arăta însă mai târziu că:

„pentru noi moldovenii, pentru mișcarea noastră națională, intrarea armatei române în Chișinău a fost un element de primă importanță, decisiv. Elementele românești au câștigat mai mult curaj și mai multe speranțe pentru viitor.”*

*^{ro.wikipedia.org/wiki/Intervenția_Armatei_României_în_Basarabia_în_1918}