În Franța este semnat Tratatul de Pace de la Versailles, act care pune capăt Primului Război Mondial

Tratatul de Pace la Versailles este un document diplomatic, negociat timp de șase luni în timpul Conferinței de Pace de la Paris, încheiat între Antanta (Franta, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia) și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). Tratatul este urmarea armistitiului semnat la 11 noiembrie 1918, în pădurea din Compiègne, armistițiu ce a pus punct luptelor.

Tratatul stipula ca Germania să-și asume completa responsabilitate pentru declanșarea războiului și să plătească mari compensații (reparații de război) trupelor aliate. Germania pierdea, de asemenea, teritorii în favoarea țărilor vecine, suferea o severă limitare a forțelor militare și era deposedată de coloniile sale africane și cele de dincolo de ocean. Tratatul prevedea și crearea Ligii Națiunilor, care avea să arbitreze conflictele dintre națiuni inainte ca ele să fi ajuns la război. Reprezentanții noului guvern german au semnat sub presiunea și amenințarea că în caz contrar luptele vor începe din nou.

Având în vedere termenii extrem de duri impuși Germaniei, “Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele” susținut de Wilson, neaplicându-se și germanilor, spre disperarea acestora și a lui Wilson, tratatul a cauzat un adevărat șoc în Germania, șoc care ajutat accederea la putere a lui Adolf Hitler și prin urmare izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. O pace pierdută Tratatul de la Versailles, după cum aveau să recunoască chiar și unii dintre învingători. Pe langă amputările teritoriale și reparațiile de război impuse, tratatul impunea germanilor și unele clauze numite “clauzele rușinii”, care printre altele prevedeau necesitatea judecării Kaiserului pentru ”ofensa supremă adusă moralității internaționale”. În plus, în opinia majorității Pacea de la Versailles a fost una dictată și nu negociată.

”Asta nu e pace”, a prezis Foch. ”E un armistițiu pe 20 de ani”. Și delegații britanici au fost nemulțumiți de termenii tratatului, unii dintre ei demisionând în semn de protest și avertizându-l pe Lloyd George că ”de dragul viitorului, germanii nu trebuie obligați să semneze.”. Tratatul a fost ratificat de către Liga Națiunilor la 10 ianuarie 1920, intrând astfel în vigoare și conducând spre o nouă conflagrație mondială, cu mult mai violentă decât prima.