În Franța, la Paris, are loc prima întâlnire a Ligii Națiunilor

Prima întâlnire a consiliului Ligii sau Societății Națiunilor a avut loc la Paris, în data de 16 ianuarie 1920, adică la 6 zile de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Versailles, iar ulterior, în noiembrie, sediul societății s-a mutat la Geneva, unde, pe 15 noiembrie 1920 va avea loc prima Adunare Generală cu reprezentanții din 41 de state. Înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris și precursoare a Organizației Națiunilor Unite, societatea avea ca scop principal menținerea păcii mondiale, prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj dar și tratarea unor probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa. Este de remarcat faptul ca deși Statele Unite au formulat conceptul prin intermediul celor 14 puncte ale președintelui Woodrow Wilson și au semnat Pactul, respcetiv documentul fundamental prin care a fost fondată Societatea Națiunilor, nu s-au alăturat niciodată Ligii Națiunilor, nefiind de acord cu termenii mult prea duri ai Tratatului de la Versailles. Din cele 42 de state fondatoare, printre care s-a aflat și România, doar 24(dacă includem și Franța Liberă) au rămas memebre până când Liga Națiunilor a fost desființată în 1946. Liga a înregistrat o serie de succese în anii ’20 dar s-a dovedit neputincioasă în fața agresiunii Puterilor Axei din anii 1930. Germania a părăsit Societatea Națiunilor, urmată apoi de Japonia, Italia, Spania și alții. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat eșecul scopului principal al Societății, acela de a împiedica o nouă conflagrație mondială. URSS a fost singurul membru expulzat din cadrul Societății. România s-a retras în 1940. Prin Nicolae Titulescu, România a condus Liga Națiunilor între 1930-1933.