În România este instituit Ordinul Militar de Război “Mihai Viteazul”

Ordinul “Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincție militară de război a României, a fost institut de către Regele Ferdinand prin Înaltul Decret nr. 2968/26.09.1916 și ratificat prin Înaltul Decret nr. 3249/29.12.1916. Ordinul era destinat a răsplăti „faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Conform articolului 1 acesta era organizat pe trei clase III, II și I – cu precizarea expresă că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”.

Este atribuit pentru prima oară pe 28 septembrie 1916 unui număr de 9 ofițeri români care s-au distins în Bătălia de la Turtucaia și în operațiile militare din Dobrogea. Generalii de corp de armată Constantin Prezan și Alexandru Averescu sunt decorați pe 21 iulie 1917, cu clasa a II-a a ordinului pentru modul în care au organizat și condus acțiunile de luptă din vara anului 1917. Generalul Constantin Prezan va deveni primul ofițer decorat cu clasa I a ordinului pe 5 februarie 1920 pentru modul în care a condus operațiile din Transilvania și Ungaria în 1918-1919. Primul ofițer român decorat este căpitanul Milenko Milicievici din Divizia Sârbă de Voluntari, pentru fapte de eroism din timpul luptelor de la Cacargeaua. Primul ofițer străin decorat cu clasa a II-a a ordinului a fost generalul Dmitri Șcerbaciov, comandant al Grupului de armate ruse de pe frontul românesc, iar primul ofițer străin decorat cu clasa I a ordinului a fost generalul Joseph Joffre, Comandantul Suprem al Armatei Franceze. De-a lungul timpului, atât forma cât și condițiile de acordare au fost modificate de mai multe ori. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ordinul a fost desființat de autoritățile comuniste(ultima conferire fiind în 1944), fiind reînființat începând cu anul 2000.