Soarele rasare la 
Este 
În Romania, în Bucovina, este inaugurat Monumentul Unirii din Cernăuți în prezența MS Regele Ferdinand I
Monumentul Unirii din Cernăuți a fost un grup statuar ridicat in cinstea Unirii Bucovinei cu Țara și care a fost dezvelit în 11 noiembrie 1924, atunci când s-au împlinit 6 ani de când primii soldați ai Armatei Române (din Divizia a 8-a Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik) au intrat în Cernăuți trecând apoi Prutul și ocupând teritoriile din nord-vestul Ducatului Bucovina. Festivitatea a avut loc în prezența Majestății Sale Regele Românilor Ferdinand I, a Reginei Maria, Principelui Carol și Principesei Elena și a Primului Ministrul Ion I.C. Brătianu, alte numeroase personalități politice (miniștrii A.Văitoianu, I.G. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeț, Alexandru Lepedatu), reprezentanți ai înaltului cler (Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea, I.P.S.S. Mitropolitul Vladimir Repta) și ofițeri superiori ai Armatei Române (generalii Prezan, Zadik, Coandă, Stratilescu, Ștefănescu, Mircescu). Iancu Flondor, președintele Partidului Național Român din Bucovina și al Consiliului Național Român din Cernăuți care a doptat Legea fundamentală prin care se constituia Guvernul Bucovinei s-a stins, din păcate, din viață, pe 9 octombrie 1924, fără să vadă ridicat Monumentul Unirii. Monumentul a fost distrus de către trupele sovietice în 1940 și refăcut mai apoi în 1941, după eliberarea Bucovinei de către Armata Română și distrus definitiv după 1944, de către puterea sovietică. Din monument s-a mai păstrat doar zimbrul Moldovei, care strivește vulturul austriac, fragment care se găsește la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
Monumentul Unirii din Cernăuți a fost opera comună a mai multor artiști dar proiectul a fost conceput de sculptorul Teodor Burcă. Elementtul central al monumentului era reprezentat de chipul în bronz al unui soldat român în fața căruia era Bucovina recunoscătoare, reprezentată de o fată în genunchi. În cadrul aceluiași grup statuar era reprezentat și un zimbru de bronz care strivea cu copita vulturul bicefal austriac; lucrare realizată de sculptorul Spiridon Georgescu. Pe latura stângă a zidului semicircular, un basorelief îl reprezenta pe Dragoș Vodă, descălecătorul de țară, în luptă cu bourul, afișând totodată un medalion cu scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica iar pe latura din dreapta erau reprezentate scene din luptele de la Mărăști și Mărășești și un medalion cu chipul Regelui Ferdinand I Întregitorul. Pentru realizarea acestuia s-a constituit un Comitet de inițiativă sub președinția Principelui Carol având ca membri pe academicianul Ion Nistor, considerat de Nicolae Iorga: „cel mai mare istoric al Bucovinei”, generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a) și doctorul Ion Jianu.
În patrimoniul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava se găsește uricul de fundație purtând semnăturile Regelui Ferdinand și Reginei Maria, pe care îl cităm în continuare:
Strivită sub copita răzbunătoare a zimbrului zace pajura cu două capete, care acu[m] 150 de ani a răpit din trupul Moldovei partea cea mai frumoasă şi mai bogată în scumpe amintiri, pentru a o ţine în cea mai neagră şi asupritoare robie.
Dar glasul străbunilor din morminte n-a îngăduit ca acea robie să întunece şi să înăduşe conştiinţa românească. Noi, băştinaşii acestei ţări n-am renunţat niciodată la sfintele noastre drepturi asupra acestei moşteniri. Din vremurile evlaviosului Vlădică Dosoftei şi până în zilele lui Ion Grămadă, eroul de la Cireşoaia, noi am luptat, am jertfit şi am crezut în izbânda ce era să vină.
Cu tot zăbranicul mohorât, care un veac şi jumătate a apăsat asupra plaiurilor robite, noi n-am încetat o clipă de a întrezări zorile libertăţii, care se arătară mai mândre şi luminoase la izbucnirea marelui nostru război de desrobire.
De aceea când sub glorioasa domnie a marelui nostru
Rege FERDINAND I
şi a prea graţioasei noastre
Regine MARIA
pronia cerească, vrednicia poporului român şi vitejia ostaşilor noştri ne-au adus râvnita şi îndelung aşteptata realipire la Patria-Mumă, întreaga populaţie a Bucovinei desrobite, a ţinut să învecinicească printr-un măreţ monument, realizarea visurilor şi dorinţelor noastre seculare. Din dragoste şi recunoştinţă toţi locuitorii acestui pământ desrobit s-au grăbit să ofere obolul lor pentru înălţarea acestui monument amintitor.
Astfel înălţatu-sa acest monument, simbol trainic al realizării străduinţelor noastre, prin osârdia unui comitet de acţiune, având preşedinte de onoare pe Alteţa Sa Regală
PRINCIPELE CAROL
Moştenitorul tronului
si membri pe domnii
ION I. NISTOR
Ministru al Bucovinei,
GENERAL LUDOVIC MIRCESCU,
Comandantul Diviziei a 8-a
Şi
NICOLAE GH. FLONDOR
Primarul oraşului Cernăuţi,
Cioplit fiind dc sculptorii T. Burcă şi Spiridon Georgcscu, aşezat de arhitectul V. Ştefanescu şi desvelit în al ll-lea an dc preaslăvită domnie al celui după M.U. Traian al doilea stăpănitor al întregului pământ românesc,
M.S. REGELE FERDINAND I,
în anul mântuirii 1924, luna No[i]embric 11, ziua când acu[m] şase ani, ostaşul român liberator, sub comanda generalului Iacob Zadik a intrat în acest oraş, Ministru preşedinte al României fiind Ion I.C. Brătianu, arhiepiscop şi mitropolit al Bucovinei l.P.S. Ncctarie Cotlarciuc şi s-a dat în seama Primăriei oraşului Cernăuţi.
S-a scris şi semnat de noi:
Ferdinand R. Maria
Carol Elena […]
(Alături de familia regală au mai semnat acest document: I.I.C. Brătianu, Ncctarie, Mitropolitul Bucovinei, Gurie, Arhiepiscop al Basarabiei, Pimcn, Mitropolitul Moldovei, Nicolae, Mitropolitul Ardealului, Lucian, Episcop al Romanului, Ipolit, Episcop al Rădăuţilor, Nicu Flondor, dr. Vasile Tarnavschi. prorector al Universităţii, Constantin Loghin, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, dr. Ion Jianu, Victor Ştelanescu, C. Burcă, generalii Mirccscu, Prezan, Zadik, Strătulescu ş.a. – n.n.)*
Cităm în continuare și două dintre discursurile rostite la eveniment, cel al baronului Nicu Flondor, primarul oraşului Cernăuţi și cel al M.S. Regele Ferdinand
__________________________________
Discursul baronului Nicu Flondor, primarul oraşului Cernăuţi*
Sire,
Mărită Doamnă,
Alteţe Regale, Onoraţi
Oaspeţi şi Iubiţi Cetăţeni!
Istoria lumii ne învaţă că numai popoarele ce sunt conduse de cârmuitori înţelepţi, apărate de ostaşi viteji şi sprijinite pe conştiinţa naţională a cetăţenilor, au putut dobândi unitatea naţională.
Din vălmăşagul războiului mondial, a ajuns în sfârşit şi Neamul nostru să vadă triumful dreptăţii şi încoronarea silinţelor sale seculare, păşind din întunericul robiei spre zările neatârnării.
Prin unirea tuturor fraţilor de aceeaşi origine, s-a întregit ţara noastră bogată şi puternică şi s-a închegat prin sângele scump al fiilor ei, care prin jertfa lor au înfăptuit visul nostru de veacuri.
Cinste şi onoare amintirii eroilor, ale căror suflete plutesc sus deasupra noastră binecuvântând actul măreţ pe care-l săvârşim astăzi.
Acest falnic monument, o creaţiune a geniului românesc, leagă gloria şi zbuciumările trecutului de strălucirea izbândei de la Mărăşeşti, prin care Maiestatea Voastră în fruntea armatei A-ţi pus temelia României-Mari.
Luând sub ocrotirea primăriei acest monument ridicat prin contribuţiunile tuturor cetăţenilor din Bucovina, făgăduim solemn că-I vom păstra ca un scump odor, că-l vom îngriji cu toată dragostea patriotică, ca să vestească în veci gloria Maiestăţii Voastre, dezrobitorul nostru mult iubit!
Să trăiţi. Sire, trăiască Maiestatea Sa Regina, trăiască Alteţele Lor Regale.
Trăiască Patria întregită!
__________________________________
Discursul M.S. Regele Ferdinand*
Se împlinesc în curând 150 ani de când prin nefaste împrejurări politice Moldova a fost crunt ciuntită tocmai din partea aceea în care se făcuse descălicătoarea ţării şi unde se odihneau Voi[e]vozii întemeietori.
Ţara Moldovei a fost greu încercată prin pierderea unui ţinut aşa de bogat, locuit de o mândră şi vrednică ţărănime, care prin toate vicisitudinile vremurilor a rămas şi astăzi temeiul etnic în această parte a ţării.
Neclintita statornicie a Românului i-a fost scut apărător, iar credinţa în Dumnezeu propovăduită de un cler însufleţit de conştiinţă naţională, precum şi munca înţeleaptă a fruntaşilor şi a cărturarilor de seamă ai neamului, i-au ţinut trează în inimă nădejdea că până în cele din urmă sfânta dreptate va [i]eşi biruitoare.
Şi când s-au împlinit 400 ani de la zidirea Mănăstirii Putna, tinerimea română, în fruntea căreia era marele poet Eminescu, a chemat pentru o pioasă serbare de pomenire pe românii de pretutindeni. A fost atunci o manifestare de o rară înălţare sufletească, dovedindu-se că flacăra conştiinţei naţionale este mai vie decât îşi închipuiau unii, şi că cenuşa legendarului erou de la Putna este făcătoare de minuni.
Şi când apoi din poruncă străină s-a făcut aici in Cernăuţi serbarea centenarului încorporării Bucovinei la Austria, Iaşul, capitala Moldovei, a răspuns cu o pioasă şi îndurerată procesiune la locul unde bunul Vo[i]evod al Moldovei Ghika fusese ucis mişeleşte pentru că se împotrivea la răpirea unei însemnate părţi din ţară: iar iubitul şi neuitatul Meu Unchiu, Domnitorul Carol I, a dăruit atunci Iaşului bustul acestui vrednic Vo[i]evod, martir căzut pentru apărarea Patriei.
Acest gest vădea gândul Său intim de a se realiza odată înaltele aspiraţiuni ale României, despre care vorbeşte în testamentul Său.
Şi ca urmaş credincios al Aceluia care şi-a pus ca deviză:
Tot pentru Țară.
Nimic pentru Mine.
Când a sunat ceasul suprem al îndeplinirii dreptăţilor, în fruntea vitezei Mele armate, am tras sabia pentru întregirea pământului strămoşesc. Prin jertfele grele ale oştirii Mele şi ale întregului Regat precum şi a vitejilor fii ai Bucovinei care au alergat sub steagurile armatei Mele, am ajuns să vedem unite în acelaşi hotar toate ţările locuite de români.
Domnia-Voastră aţi avut bunul gând să înălţaţi acest monument pentru vecinica aducere aminte a acestor jertfe, precum şi a Unirii la sânul patriei mume a celei mai frumoase şi scumpe părţi din vechea Ţară a Moldovei.
Cu deosebită dragoste am venit împreună cu Regina şi cu Principii Moştenitori spre a ne bucura cu toții în acest ceas solemn şi in acelaşi timp să ne plecăm sufletele către Atotputernicul şi să-l rugăm să ne insufle duhul păcii, îndepărtând dintre Noi orice pizmă şi neunire, întărindu-ne în munca cea sănătoasă şi cu dreptate pentru binele obştesc şi înălţarea patriei.