Soarele rasare la 
Este 
În România, la Alba Iulia, Ferdinand este încoronat Rege al tuturor românilor. Ferdinand I devine primul Rege al României Mari
Odată recunoscută internațional Marea Unire din 1918, Ferdinand și Maria au fost încoronați regi ai României Mari pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, oraș legat simbolic de Mihai Viteazul și loc al Marii Adunări Naționale din 1918, în catedrala nou și special construită pentru această ocazie, într-un timp record. Construcția primului mare lăcaș de cult din Transilvania de după 1918, Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia a început în 1921 și a fost finalizată în nouă luni, picturile sale, realizate de Costin Petrescu și Traian Achim respectând iconografia tradițional ortodoxă. Catedrala a fost sfințită în septembrie 1922, scopul ei fiind precis – “Trebuia să fie locul Încoronării Regelui Ferdinand şi Reginei Maria ca regi ai tuturor românilor sau ai României reîntregite după Primul Război Mondial”. Pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, oraș pe atunci cu o populație de aproximativ 10 000 de locuitori devine gazda a peste 30 000 de români veniți din toate colțurile țării și a peste 15 000 de soldați, prezenți pentru parada militară. La eveniment au participat Ionel Brătianu alături de membri ai guvernul României și ai parlamentului, primarul orașului Alba Iulia, membri ai misiunilor diplomatice străine, numeroși ziariști români și străini. Înalta reprezentare internațională, printre care enumerăm pe reprezentantul casei regale a Angliei, viitorul rege George al VI (tatăl actualei Regine Elisabeta a II-a), ducele de Genova, infantele de Bourbon ale Spaniei, fiicele lui Ferdinand și ale Mariei, regina Maria a Iugoslaviei și Elisabeta, regina Greciei, mareșalul Foch, generalii Henry Berthelot și Weygand și alte figuri militare importante, miniștrii plenipotențiari din 13 țări, printre care și SUA și Japonia, reprezentatntul Vaticanului, reflectă prestigiul de care se bucura România la acea dată.
Dimineaţa zilei de duminică, 15 octombrie 1922, a fost una mohorâta la Alba Iulia. Gazetarii de la ziarul local „Vestea“ notează: „În zorii zilei incep a cădea picuri mărunți de ploauă care după datina noastră ardeleană înseamnă dar sfânt și spor înaintat. Numeroase grupuri de țărani din toate părțile țării se îndreaptă spre cetate cu fețe voioase și aprinse“. Serviciul religios a fost celebrat de mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, iar Miron Cristea a oficiat Te Deum-ul. Actul Încoronării a avut o puternică încărcătură simbolică. Suveranii au ocupat două tronuri împărătești, așezate unul în fața celuilalat, în fața lor stând preşedinţii Senatului, dnul Ferekide şi Camerei, dnul Orleanu. Primul ţinea coroana de oţel a lui Carol I, faurită din oțelul unui tun turcesc capturat în timpul Războiului pentru Independența României din 1877, iar cel de al doilea coroana de aur masiv (donat de un proprietar de mină de aur din Munții Apuseni), încrustată cu pietre scumpe, făurită la o casă de bijuterii din Franța, asemănătoare cu cele purtate de împărătesele bizantine. Mantiile regale erau în „grija“ a doi generali; generalul Lupescu cu mantia Maiestăţii Sale Regele și generalul Popovici, cu mantia Majestătii Sale Regina. Precum înaintașul său, Carol I, și Ferdinand I s-a încoronat singur după obiceiul napoleonian. Regina a îngenunchiat apoi în fața Regelui, care i-a pus coroana pe cap, sărutând-o după ce s-a ridicat în aclamațiile tuturor celor prezenți. Militarii au cântat imnul regal și au fost trase 101 salve de tun. Pe platoul din fața catedralei a început defilarea trupelor, momentul culminant al solemnității laice, onorul fiind dat de rege si regină, fiecare călărind în faţa regimentelor proprii. Regele a privit defilarea călare, înconjurat de ofițeri români și ai misiunilor Aliate. După ce Ferdinand a dat citire proclamaţiei sale de încoronare, însoţit de regină, trecând printre emisari, parlamentari, invitaţi străini, s-a indreptat spre încăperile regale, salutând mulţimea. Ziua continuă cu un banchet pentru înalții oaspeți în Sala Unirii, deci chiar în locul în care s-a hotărât Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918. În incinta Teatrul „Caragiale“, actuala Casă de Cultură a Studentilor s-a organizat o altă masă iar pentru toți cei veniți la Alba Iulia cu trenul, căruță sau pe jos, a fost întinsă a o mare masă populară, fiind pregătie peste 30.000 de porții de friptură la proțap. Familia regala și înalții oaspeți au părăsit Alba Iulia în seara zilei de 15 octombrie 1922, tot cu trenul. Întregul eveniment a fost imortalizat, fotografia și cinematograful facându-l cunoscut în întreaga lume.
Proclamația de Încoronare citită de regele Ferdinand
“Eu regele României:
Urmând la tron prin drept de moștenire, în ziua de 28 Septemvrie 1914, după trecerea la cele veșnice a slăvitului nostru unchiu Carol I, care cu ajutorul marilor patrioți, prin înțelepciunea și grația poporului și vitejia oștirei, a cucerit independența și a întemeiat Regatul.
Început-am cu binecuvântarea lui Dumnezeu Domnia noastră în zile grele și de mari primejdii dar și de mari nădejdi.
Cea dintâi grijă a Noastră a fost ca Neamul, în fruntea căruia m-a așezat pronia Cereasca, să nu piardă prilejul de a-și asigura dreptul de a trăi neîntruchipat și de sine stătător.
Luptele, jertfele și toată truda generațiilor trecute, cari de-a lungul veacurilor au izbutit să înalțe, treptat, dar sigur, clădirea trainică a Statului nostru independent î-Mi luminau zarea și î-Mi întăreau sufletul întru împlinirea datoriei mele sfinte de Domn și de român.
Cu înceredrea în Dumnezeu și în puterea de vieață a neamului, îndemnat de cuvântul întregului popor și ajutat de sfatul acelora cari cu cedință s-au închinat Țării și Tronului, am purtat răsboiul întregirii neamului și biruind restriștele am văzut înfăptuită unitatea națională de atâta vreme așteptată.
În ziua de 9 Aprilie 1918, Basarabia s’a alipit la patria mamă; în ziua de 28 Noemvrie 1918, Bucovina a revenit la vatra strămoșeasca; iar la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, Banatul, Ardeaulul și părțile Ungurene s’au declarat într’un singur glas unite pentru vecie cu regatul român.
Spre a chema binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestor mărețe fapte din cari a eșit România-Mare, si spre a le da o consfințire în fața scumpului nostru popor, ne-am adunat cu toții la Alba-Iulia, stravechea cetate a Daciei-Romane și a gloriei lui Mihaiu-Viteazul, și aici, azi, 15 Octomvrie 1922, de față fiind membrii famileii Mele Regale, reprezentanții Suveranilor și țărilor aliate și amice, ai Senatului și ai Adunării deputaților, căpeteniile armatei, membrii tuturor Corpurilor constituite ale Țării, ai Academiei Române și universităților, delegațiilor comunale urbane și rurale din întreaga țară și reprezentanții tuturor confesiunilor, Ne-am încoronat, Eu și scumpa Mea Soție Maria, părtașa suferințelor și bucuriilor Mele și ale Țării.
Pentru ca neuitată să fie amintirea zilei de azi am întocmit și subscris, în al 9-lea an al Domniei Noastre acest de față document.
Ferdinand, Maria”*
*Trasilvania, Anul LIII. Nov.—Dec. 1922 Nr. 11-12., pag 742-743