Soarele rasare la 
Este 
La puțin timp după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în zona Sălajului are loc un incident armat între trupele române și cele ungare
Pe 14 ianuarie 1919, în zona Sălajului, la Țigani, actualul Crișani are loc un incident armat între trupele române si cele ungare, respectiv trupele românești din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7 Infanterie și trupele maghiare ale Regimentului 24 Infanterie Honvezi din Divizia Secuiască, primele conduse de maiorul Gheorghe Rozin și celelalte de maiorul Mihaly Gyurotsik. Incidentul are loc în timpul operației de ocupare al unui nou aliniament al liniei de demarcație din Transilvania și s-a soldat cu 6 morți, 13 raniți și 7 dispăruți din partea românilor.
Trupele armatei române își continuă înaintarea în Transilvania înca de la începutul lui ianuarie 1919 și pe 11 ianuarie ocupă Jibou, în timp ce soldații maghiari se retrag spre Cuceu și Zalău. La Zalău sunt lăsate și două companii românești sprijinite de Garda Națională Română și care, tot pe 11 ianuarie, primesc un ultimatum din partea maiorului Gyurotsik, acesta oferind trupelor române 4 ore pentru părăsirea Jiboului. Pentru calmarea spiritelor intervine István Apáthy, Comisarului General al Ungariei de Răsărit din Cluj care dă un ordin de contramandare a acțiunii, după negocieri cu Aurel Hețco, de profesie avocat și locotenent de rezervă, deputat în marea Adunare Națională de la Alba Iulia și comandantul Gărzilor Naționale Române și președintele Consiliului Național Maghiar din Jibou, Brandt Vilmos. Cum trupele comandate de maiorul Rozin se grupau în localitate, parlamentarii maghiari veniți de la Zalău la punctul de comandă al subunității au solicitat ca timpul acordat retragerii trupelor ungare din oraș dincolo de linia de demarcație să fie de 10 zile iar Garda Națională Maghiară de la Zalău să funcționeze în continuare, dând asigurări că evacuarea orașului se va produce în liniște și că predarea localității se va desfășura fără incidente, prin cooperarea autorităților administrative cu Garda Națională Română. Având în vedere că procesul de desființare al Gărzilor Naționale Române fusese deja reglementat de Ordonanța 201/1919 a Consiliului Dirigent, acestea urmând a fi desființate cel târziu până la 1 februarie 1919, maiorul Rozin a refuzat cea de a doua solicitare si a acordat un terment de 48 de ore pentru evacuarea orașului de către trupele Regimentului 24 infanterie Honvezi.
Incindentul s-a petrecut în drumul spre Zalău, în triunghiul de deviație al căii ferate care ducea spre Zalău, în apropiere de gara Țigani, unde trenul care transporta trupele române a fost luat cu asalt și linia minată de truipele maghiare. În contrapartidă, restul Batalionului 2 din Regimentul 16 Infanterie s-a regrupat venit fiind de la Jibou, pe dealurile Ortelecului și a contraatacat, lupta continuând până ce regimentul maghiar a părăsit orașul. Trupele române au recuperta trenul și au ocupat linia de demarcație pe 14 ianuarie, iar a doua zi au intrat în Zalău. O anchetă ulterioară condusă de generalul român Constantin Neculcea și generalul francez Henry Patey concluziona că vinovați pentru acest incident erau maghiarii, dovadă fiind o telegramă din partea profesorului István Apáthy, în care îndemna trupele maghiare sa opună rezistență. Apáthy, alături de alte notabilități locale, a fost arestat și judecat, iar municipalitatea clujeană a fost obligată să plătească 900.000 de coroane familiilor celor decedați în incident și să susțină financiar plata cheltuielilor de înmormântare, precum și ridicarea unui monument dedicat victimelor atacului. Histolog și zoolog cunoscut, Apáthy va fi plimbat prin mai multe închisori din Transilvania, până când în iulie 1920 a s-a eliberat un pașaport pentru a trece granița în Ungaria. Moare în 1922, la Szeged, starea sa de sănătate, fiind probabil afectată și de perioada de detenție. Unii istorici maghiri susțin însă că incidentul a fost cauzat de graba românilor de a intra în în posesia localități mai înaine ca aceasta să fie evacuată de trupele ungare.
În ziarul Românul, apărut la Arad, Anul VIII, nr. 4 de sâmbătă 5/18 ianuarie 1919, apare următoarea știre referitoare la acest incident:
Deţinerea profesorului dr Apàthy.
(Telegrama corespondentului nostru).
Prof. dr. Apáthy, comisarul suprem din Cluj a fost arestat şi adus la Sibiiu alaltăieri (Marţi). El este învinuit că prin publicațiuni şi prin grai viu a propagat bolşevismul. S’au găsit manifeste bolşeviste trimise de Apáthy prefecturei din Sibiiu. El a uneltit împreună cu trupele maghiare din Zălau şi este autorul moral al atacului mişelesc din Ţigania (corn. Sălagiu) unde au fost omorâţi 9 soldaţi iar 25 au fost răniţi. Aceşti soldaţi fac parte din armata română de operaţiune. S’a dovedit în fine, că nimicirea liniei ferate între Ciucia şi Oradea-mare este opera dânsului. Apáthy este deţinut de către armata română, care dispune de probe suficiente pentru a-l preda tribunalului marțial. Consiliul dirigent află în legătură cu deţinerea lui Apáthy, că guvernul maghiar intenţionează să ia măsuri de represalii contra Consiliului dirigent. Un lucru care ar fi o călcare evidentă a dreptului internaţional, deoarece deţinerea lui Apáthy a fost ordonata de armata română pentru fapte de natură militară, iar nu de Consiliul dirigent.
*
Ambasada română din Budapesta are știre pozitivă, că guvernul maghiar — încât Apáthy nu va fi eliberat — va deţinea pe consilierul ambasadei, dr. luliu Mezei, care conduce ambasada în absenta dlui ministru dr. Erdélyi.
Surse:
*ro.wikipedia.org/wiki/Incidentul_armat_de_la_Țigani
**hu.wikipedia.org/wiki/Apáthy_István
***Ziarul Românul, apărut la Arad, Anul VIII, nr. 4 de sâmbătă 5/18 ianuarie 1919