Sf. Albin, ep. (sarbatoare romano-catolica)

In Martirologiul Roman sunt treisprezece sfinti care poarta acest nume; intre ei, opt au fost episcopi. In ziua de 1 martie sunt amintiti trei: primul este unul dintre primii martiri englezi, care, de fapt, purta numele de Albanus, dar, pentru a se deosebi de un martir din Magonza, care purta acest nume si era foarte cinstit la Roma, i s-a schimbat numele in Albin; tot la aceasta data sunt comemorati Sfantul Albin, episcop de Vercelli, si Sfantul Albin, episcop de Angers.

Albin, al cincilea succesor al Sf. Eusebiu, intemeietorul Episcopiei de Vercelli, a fost sfintit episcop in anul 452, intr-o perioada de mari framantari sociale. Abia in acest an, generalul Actius a putut incepe lupta impotriva gotilor si hunilor, care invadeaza Italia chiar de la inceputul veacului al V-lea. Noul episcop a reconstruit biserica mitropolitana, pe ruinele micii basilici inaltate de Sfantul Eusebiu deasupra mormantului martirului Teofrast. Pentru a da o solemnitate deosebita ceremoniei sfintirii, Albin astepta sa treaca pe acolo vreun episcop mai insemnat: asteptarea i-a fost rasplatita, deoarece s-a anuntat trecerea pe acolo a Sfantului Gherman, episcop de Auxerre, care se afla in drum spre Ravena. Sfantul episcop a promis ca se va opri la intoarcere si va prezida ceremonia sfintirii. Dar in timpul sederii la Ravena, Gherman moare; la Vercelli a revenit doar sicriul cu trupul sau neinsufletit. Cand sicriul a fost asezat in mijlocul bisericii, deodata, toate lumanarile si candelele s-au aprins de la sine. Faptul a fost considerat cu atat mai miraculos, cu cat in zilele precedente se incercase de mai multe ori sa se aprinda toate lumanarile, dar nu s-a reusit. Era implinirea promisiunii facute de Sf. Gherman de a contribui la infrumusetarea ceremoniei de sfintire a bisericii. Despre Sf. Albin, episcop de Vercelli, nu mai cunoastem alte amanunte.

Sfantul Albin (in franceza Aubin), episcop de Angers, este unul dintre sfintii cei mai populari ai Evului Mediu, indeosebi in partile nordice ale Europei. S-a nascut la Vannes, in Franta, dintr-o familie nobila, in jurul anului 470. Pentru a fi primit in manastirea din Tincillac, a renuntat la titlul de nobil si la mostenirea bogata ce-i revenea din partea parintilor. Cu toate ca din adancul inimii dorea sa ramana necunoscut, faima calitatilor sale umane si religioase il aducea permanent in atentia tuturor. In anul 504, a fost ales abate, staret, si timp de douazeci si cinci de ani a indeplinit aceasta misiune, pana cand, in anul 529, din ascultare fata de Sf. Parinte Papa, a primit sa fie episcop de Angers.

Cu mult zel, dar si cu deosebita fermitate si prudenta, si-a pastorit dieceza, atragand asupra sa mai multa ostilitate decat aprobare. Bunul episcop, insa, era mai mult decat multumit, stiind ca era de partea sa aprobarea unui sfant, prietenul sau, Sfantul Cezariu. A murit la 1 martie 550. La numai sase ani dupa moarte, renumele lui de sfintenie tot mai stralucitor i-a indemnat pe credinciosi sa-i dedice o biserica in orasul Angers, unde au fost depuse si ramasitele sale pamantesti.

Albin (Albu) face parte din categoria numelor care initial au exprimat anumite particularitati somatice ale unui copil (Albu, Rosu, Şchiopu, Micu, Marele); sau se atribuia unui om venit din orasul Alba. Fara indoiala ca sfintii care au purtat acest nume, rostindu-l, ssi aduceau aminte de haina alba primita la botez, ca semn al nevinovatiei.