Tibbott-ne-Long, fiul lui Granuaile (Grace O’Malley), regina piraților irlandezi, este înnobilat de Iacob I al Angliei

Tibbott ne Long Bourke, anglicalizat Theobald Bourke, s-a născut pe mare, la bordul unei corăbii, în jurul anului 1567, mama sa fiind Grace O’Malley (Granuaile), așa-numita regină a piraților irlandezi. Grafia numelui său, variază de la “Teabóid” sau “Tepóitt” în irlandeza medievală. Tibbott este derivat din Thibault, numele francez pentru Theobald iar “na Long” înseamnă “al navelor/corăbiilor”.

Tibbott era un descendent al lui William de Burgh, fondatorul dinastiei de de Burgh/Burke/Bourke din Irlanda, căruia regele Ioan al Angliei (Ioan Plantagenetul) i-a oferit suzeranitatea peste ținutul Connacht în 1215. Fiul său, Richard, a ocupat o mare parte a provinciei în secolul al XIII-lea, iar urmasii săi au împărțit mai apoi teritoriul în Mac William Uachtar sau Clanricarde, comitatul Galway și Mac William Iochtar, comitatul Mayo. Cele două ramuri, la fel ca și alte familii Hiberno-Normande ajunse în Irlanda din Anglia și Țara Galilor, s-au casătorit la nivel local și au adoptat cultura gaélică, apărându-și terenurile de galezi și normanzi în secolele următoare.

Mama sa a fost faimoasa regină a piraților irlandezi, temuta Grace O’Malley (1530-1603) iar tatăl său, al doilea soț al lui Grace, a fost Risdeárd an Iarainn Bourke (d.1583), cel de al 18-lea lord al Mac William Iochtar și membru senior al clanului MacWilliam Burke. Risdeárd an Iarainn, sau Iron Richard în engleză, și-a căpătat acest nume fie datorită cămășii din zale pe care o purta fie datorită faptului că știa să lucreze fierul. Ambii săi părinți avea terenuri de-a lungul coastei de Vest a comitatului Mayo.

Tibbott s-a născut pe mare chiar înainte ca flota mamei sale să se angajeze într-o luptă navală cu pirații de pe Coasta Berberă. El s-a căsătorit cu Maeve, fiica unei alte căpetenii irlandeze, Donal / Domnhnall O’Conor Sligo, în 1585 și au avut 8 copii.

Începând cu 1541, noul Regat al Irlandei întemeiat de Henric al VIII-lea al Angliei a încercat să implice și să includă principalele căpetenii irlandeze în conducerea regatului, printr-un proces numit “predare și repunere în drepturi”. După prima revoltă a lui Desmond (1569-1576), administrația de la Dublin a decis să aplice acest proces și asupra șefilor autonomi din ținutul Connacht. În Mac William Iochtar lucrurile au decurs greoi. Clanul deținea cea mai mare parte a jumătății vest a Mayo. În același timp, un văr din Mac William Uachtar fusese numit Conte (Earl) of Clanricarde în 1543.

În 1576, Grace O’Malley, pentru a-și apăra propriile terenuri s-a supus lui Sir Henry Sidney, reprezentatntul Coroanei engleze în Irlanda și conducătorul executivului irlandez și i-a oferit serviciile sale. Însă Risteard an Iarainn era tanistul, căpetenia aleasă de clan ca succesor al șefului de atunci, Shane Burke. Dacă și clanul din Mayo ar fi adoptat procesul de “predare și repunere în drepturi”, Risteard ar fi pierdut conducerea clanului, căci după dreptul englez care aplica doctrina primogeniturii, fiul lui Shane ar fi fost moștenitorul. Astfel, Risteard s-a aliat cu Contele de Desmond, principalul oponent al lui Sir Henry Sidney, în timp ce soția sa jefuia terenurile lui Desmond cu flota sa de nave, în 1577 căzând prizoniera pâna în 1579. Deși femeie, Grace O’Malley nu era străină de mânuitul armelor și comanda o flotă formată din 3 galere și 200 de războinici și era unul dintre cei mai cunoscuți și temuți căpitani pe mare din Irlanda. În 1580, Risteard a căzut la pace cu următorul reprezentant al Coroanei engleze, Lordul Arthur Grey care era puternic angajat în zdrobirea cele de a doua rebeliuni conduse de Desmond. Risteard a fost recunoscut ca șef al clanului autonom de către coroană pe 16 aprilie 1581. Până în 1585, dupa moartea lui Risteard, Grace ajunsese să conducă ținutul Mayo alături de fiul său, Tibbott, în vârstă de 19 ani. Pentru un mai bun control al regiunii, noul reprezentant al Coroanei engleze, Sir John Perrott a încercat să impună un nou mod de impozitare asupra proprietății, iar Tibbott a fost luat ostatic pentru a o forța de Grace sa accepte această măsură. Cât timp a fost ostatic la englezi, Tibbott a învățat engleza și s-a căsăorit cu Maeve, fiica lui Donal O’Conor Sligo. În 1586, membrii clanului din Mac William Iochtar aveau păreri diferite în legătură cu cine trebuia să succeadă la conducerea clanului. Tibbott a fost eliberat de Richard Bingham, guvernatorul din Connacht, pentru a ajuta impunerea politicii lui Sir John Perrott. Tibbott s-a alăturat însă rebeliunii. În 1587 a căutat un armistițiu, dar o nouă rebeliune a urmat în 1589. În 1590 s-a ajuns la pace iar Tibbott care era deja căpeteniea recunoscută a clanului a acceptat termenii Coroanei Engleze, acceptând noua formă de impozitare. Situația se schimbă din nou în 1592 după ce Hugh Roe O’Donnell, o altă căpetenie irlandeză reușește să evadeze din Castelul Dublin unde era ținut prizonier. Tibbott își ridică oștenii pentru a susține rebeliunea lui O’Donnell. Forțele engleze conduse de Bingham au respins atacul lui Tibbot, iar O’Donnell, rămas fără ajutorul sperat din partea Spaniei, a trebuit să ceară pacea.

În zorii Războiului de nouă ani dintre rebelii irlandezi și Anglia, Tibbott a promis să ridice o armată în Mayo care să se alăture forțelor conduse de cei doi regi răzvrătiti din Ulster, Hugh Roe O’Donnell de la Tyrconnell și Brian Óg O’Rourke de la West Breifne, dacă O’Rourke putea să mențină războiul împotriva lui Bingham încă o lună. Pentru aceasta Tibbott a fost arestat în mai 1593. Mama sa, Grace O’Malley va cere o audiență reginei Elisabeta I a Angliei pentru a obține eliberarea lui. În urma negocierilor,  Tibbott a fost de acord să lupte împotriva verilor săi răzvrătiți, fiul său, Miles fiind ținut ostatic de către Bingham. În aprilie 1594, Grace o vizitează din nou pe Elisabeta I a Angliei, pentru a negocia ondiții favorabile de predare și retragere pentru Tibbott. Această vizită a fost crucială pentru Tibbott, căci O’Donnell aranjase în 1595 ca un alt văr din clanul MacWilliam Burke să preia șefia clanului. Tibbott și-a recâștigat poziția în Mayo și nu s-a alăturat lui O’Donnell și Hugh O’Neill în Războiul de nouă ani (1594-1603), ci a asistat inițial guvernul englez din Irlanda condus de Sir Conyers Clifford după care a preferat să se țină la distanță de conflict. În 1603, Iacob I a succedat-o pe Elisabeta I pe tronul Angliei, iar O’Neill a trebuit sa se supună termenilor Tratatului de la Mellifort, după ce englezii obținuseră o victorie decesivă în Bătălia de la Kinsale.

Pe 4 ianuarie 1603 a fost făcut cavaler de către Iacob I al Angliei, în semn de recunoaștere pentru serviciul său loial și valoros adus Angliei, fiind numit Sir Tibbott ne Longe Bourke. Pentru prima dată în istorie, Irlanda era complet controlată de englezi. În 1607 după ce mai multe căpetenii irlandeze au fugit din Irlanda pentru a ajunge în Europa, Tibbott a fost acuzat că a complotat pentru a-i ajuta și a fost arestat din nou în 1608. Acuzația s-a dovedit însă neîntemeiată. În 1610 este din nou privit cu suspiciune de către englezi, deoarece administrația reușise să intercepteze niște scrisori, spaniolii sperând să îl implice într-o nouă revoltă. Este din nou grațiat. Sir Tibbott ne Longe Bourke i-a reprezentat pe șefii clanurilor mai mici în relațiile cu administrația din Dublin, ajutându-i să își înregistreze proprietățile. Chiriașii săi îi plăteau în natură, dându-i aproximativ un sfert sau o treime din fiecare recoltă. Având în vedere climatul irlandez, această metodă a fost probabil mai realistă decât plata în bani.

Între 1613 și 1615, Tibbott a fost unul dintre cei doi parlamentari din Mayo din Parlamentul Irlandei. Romano-catolic el votat împtoriva creării de noi cartiere pentru deputații protestanți care le-ar fi adus acestora o majoritate de 108 la 102 în Camera Comunelor. Noul război anglo-spaniol (1625-1630) a debutat la scurt timp după preluarea domniei de către Carol I, iar el și fiul său Miles, au fost din nou acuzati de planificarea unei revolte catolice sprijinite de spanioli și din nou eliberați. La scurt timp după această nouă acuzație este făcut, pe 21 ianaurie 1627, Viconte de Mayo, prenumele său fiind acum grafiat Theobald. În 1628 el și alți nobili catolici au început o campanie și o petiție pentru a-l convinge pe regele Carol I să reformeze legile anti-catolice, să garanteze drepturile de proprietate și să permită nobilimii irlandeze, în marea sa parte catolică, să participe activ la viața politică. A murit însă pe 18 iunie 1629, înainte ca această campanie să eșueze și Irlanda să fie târâtă într-o nouă rebeliune. A fost înmormântat la mănăstirea Ballintubber. Viața sa, deși încununată de succes, ilustrează dificila tranziție din timpul cuceririi Irlandei începută de dinastia Tudorilor, a aristocrației irlandeze de la lumea gaélică tradițională la lumea engleză.

Surse:

en.wikipedia.org/wiki/Tibbot_ne_Long_Bourke,_1st_Viscount_Mayo

Granuaile: Grace O’Malley: Grace O’Malley – Ireland’s Pirate Queen, by Anne Chambers, publiseh by Gill & Macmillan Ltd, 2006

The Peerage of the Nobility of England, Scotland, and Ireland: Containing Their Titles, Date of Their Creations, Description of Their Arms, … Together with Their Surnames, … To which is Added, All the Extinct and Attainted Titles. And an Account of the Kings of England, … and a Complete Index to the Whole. By Hugh Clark and Thomas Wormull, by Hugh Clark, Thomas Wormul, published by C. Talbot, 1779, p. 182

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.

Lasă un gând: