În timpul Revoluției Franceze, SUA și Marea Britanie semnează un tratat la Londra prin care se solicită, printre altele, suprimarea comună a corsarilor francezi și o blocadă a porturilor franceze

Tratatul de amabilitate, comerț și navigație, între Majestatea Sa și Statele Unite ale Americii, cunoscut sub numele de Tratatul Jay a fost un tratat între Statele Unite și Marea Britanie, care își propunea rezolvarea problemelor rămase de la Tratatul de la Paris din 1783 (care a pus capăt războiului revoluționar american) și facilitarea a zece ani de comerț pașnic între Statele Unite și Marea Britanie, în mijlocul războaielor revoluționare franceze începute în 1792.

Termenii tratatului au fost concepuți în primul rând de Secretarul Trezoreriei, Alexander Hamilton, și au fost puternic sprijiniți de negociatorul-șef John Jay și, de asemenea, de președintele George Washington. Tratatul a câștigat multe din obiectivele primare ale Americii. Acesta a inclus retragerea unităților armatei britanice din fortificațiile pre-revoluționare din Teritoriul de Nord-Vest. Părțile au convenit că litigiile privind datoriile din timpul războiului și granița american-canadiană vor fi trimise la arbitraj – una dintre primele utilizări majore ale arbitrajului în istoria diplomatică și cea care a stabilit precedentul folosit de alte națiuni. Americanilor li s-au acordat drepturi limitate de a face comerț cu coloniile britanice din Caraibe în schimbul unor limite privind exportul american de bumbac.

Tratatul a fost foarte aprins contestat de susținătorii lui Jefferson în fiecare stat. Aceștia se temeau că legăturile economice mai strânse cu Marea Britanie ar consolida Partidul Federalist al lui Hamilton, aristocrația și ar fi subminat republicanismul. Asistența anunțată de Washington s-a dovedit a fi decisivă, iar tratatul a fost ratificat de o majoritate de două treimi din Senatul S.U.A. în noiembrie 1794. Tratatul a devenit o problemă centrală a disputei, care a dus la formarea “sistemului primului partid”, cu federaliștii favorizând britanicii și republicanii lui Jefferson favorizând Franța. Tratatul a durat zece ani, iar practic SUA s-au alăturat în susținerea politicilor maritime anti-franceze ale Marii Britanii.

^*[1],[106]