A decedat Karl May, scriitor german

Karl Friedrich May sau Carl Friedrich May s-a nascut pe 25 februarie 1842 in Ernstthal si a decedat pe 30 martie 1912 in Radebeul. A fost unul dintre scriitorii germani cei mai productivi si mai cititi, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de calatorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA si al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru.

Karl May este al cincilea fiu dintr-o familie cu 14 copii, din care noua mor la cateva luni dupa nastere. In anul 1844, probabil dintr-o carenta de vitamina A, copilul contracteraza o hemeralopie, boala care, cu timpul, se va inrautati, ajungand, dupa spusele scriitorului la o „orbire functionala”, care va fi tratata cu succes la varsta de cinci ani.

Fiind un tanar plin de fantezie, este sprijinit inca din scoala sa urmeze un curs privat de muzica. Din anul 1856 studiaza la seminarul pedagogic din Waldenburg (Saxonia), de unde este exmatriculat in anul 1859, din cauza sustragerii (furtului) a sase lumanari. In urma iertarii pacatului sau, i se admite urmarea cursului de la seminarul pedagogic din „Plauen” (Saxonia), curs pe care este nevoit sa-l paraseasca definiv dupa cateva zile, fiind reclamat ca ar fi sustras ceasul de buzunar al unui coleg, fiindu-i interzis de a mai urma un seminar.

In urmatorii doi ani duce o viata grea, din punct de vedere financiar, straduindu-se sa-si castige existenta pe cai legale. Astfel, el va acorda consultatii private, va scrie naratiuni, va compune unele piese muzicale si va recita poezii.

Ocupatiile nu ii asigura nevoile existentiale si, este nevoit sa recurga la furturi, inselaciuni, prezentandu-se ca o persoana de vaza, cea ce face sa fie urmarit de politie. In anul 1865 este condamnat la 4 ani de detentie si a fost pus sa lucreze in „casa saracilor”. Dupa detentie esueaza in incercarile de a-si castiga existenta cinstit si recurge din nou la furt si inselatorii.

In 1870 este arestat in Niederalgersdorf, Boemia pentru vagabondaj si dupa identificarea lui predat autoritatilor din Saxonia, unde va sta intre anii 1870 si 1874 in penitenciarul din Waldheim. In anul 1874, cand se poate intoarce in casa parinteasca, incepe sa scrie in noiembrie „Die Rose von Ernstthal” (Trandafirul din Ernstthal). In anul 1879 primeste o oferta de la un cotidian catolic din Regensburg de a-si publica povestirile sale mai intai la ei.

Cinci ani mai tarziu, in 1879, la Stollberg (Sachsen) este arestat timp de 5 zile pentru incercarea de inselare a autoritatilor, prin declararea unei identitati false. Dupa casatoria cu Emma Pollmer, in anul 1880, incepe o viata normala, scriind cartile care i-au adus succesul.

Karl May incepe in anul 1880 cu povestirile din “Orientzyklus” (Ciclul Orient) ce dureaza, cu mici intreruperi, pana in anul 1888. In paralel, scrie si pentru alte ziare cotidiene, in afara de cel din Regensburg, folosind pseudonime diferite, pentru ca textele sale sa fie onorate de mai multe ori. Pana la moartea sa, a scris peste o suta de povestiri seriale in diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz”, „Der Gute Kamerad”, „Kolportage”, pana ce va intalni in 1892 pe editorul „Friedrich Ernst Fehsenfeld” (1853-1933) care ii propune prezentarea naratiunilor sale in carti. Astfel va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de calatorie a lui Karl May), incununata de succes. Printre cele mai renumite volume se numara „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura „indianului apas Winnetou”.

In anii urmatori, autorul primeste nenumarate scrisori de la cititori si incepe o serie de calatorii, incheind contracte in Germania si Austria. Devenind tot mai popular, scriitorul se muta in „Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), in care astazi functioneaza „Muzeul Karl May”.

In anii 1899 si1900, scriitorul intreprinde calatorii in Orient, unde o cunoaste pe Klara Plöhn, ajungand pana in Sumatra, unde a scris un jurnal de calatorie, din care s-au pastrat numai fragmente referitoare la Klara, a doua sotie a lui May. In ultimii ani de viata, scriitorul are faze de depresii nervoase si halucinatii.

La data de 9 decembrie 1902 Karl May primeste la „Universitas Germana-Americana” din Chicago titlul de „Doctor honoris causa” pentru operele din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Löwen”, scriitorul fiind banuit de istoricul literar „Cristian Heermann” ca ar fi organizat aceasta inscenare prin sotia sa Klara Plöhn.

Aceasta polemica, procesele si problemele familiare (moartea sotiei) ar fi dus la data de 30 martie 1912 la o moarte prematura a scriitorului, cauzata de o „Herzparalyse, akute Bronchitis, Asthma“ (paralizie cardiaca cu o bronsita acuta astmatica).

Opera: Durch Wüste und Harem, Durch die Wüste, Durchs wilde Kurdistan, Von Bagdad nach Stambul, In den Schluchten des Balkan, Durch das Land der Skipetaren, Der Schut, Winnetou I, II, III, Orangen und Datteln, Sand des Verderbens, Am Stillen Ocean, Am Rio de la Plata, In den Cordilleren, Old Surehand I, Old Surehand II, Old Surehand III, Menschenjäger, Im Sudan, Satan und Ischariot I–III, Bei und Satan und Ischariot, „Weihnacht!“, Der Löwe der Blutrache, Bei den Trümmern von Babylon etc.