A decedat Lascar Catargiu, om politic roman si prim ministru al Romaniei

Lascar Catargiu s-a nascut pe 1 noiembrie 1823 in Iasi si a decedat pe 30 martie 1899(11 aprilie 1899 S.N) in Bucuresti. A fost un om politic roman, fondator si presedinte al Partidului Conservator pana la sfarsitul vietii. Lascar Catargiu a fost unul dintre marii oameni de stat ai veacului al XIX-lea. S-a situat in prim planul scenei politice timp de aproximativ 45 de ani, unul dintre fondatorii doctrinei conservatoare din Romania. Disensiunile cu Alexandru Ioan Cuza l-au determinat sa fie unul dintre liderii conspiratiei care au actionat pentru detronarea domnitorului, dupa care a fost principalul membru al Locotenentei domnesti care a substituit atributiile sefului statului pana la aducerea printului strain. In privinta activitatii politice, Lascar Catargiu s-a afirmat drept cea mai avizata voce a conservatorismului romanesc, fiind timp de 20 de ani presedinte al Partidului Conservator. A ocupat timp de patru mandate functia de prim-ministru si timp de cinci mandate functia de ministru de Interne. De asemenea, Catargiu a fost ales in doua randuri presedinte al Adunarii Deputatilor.

Lascar Catargiu s-a nascut intr-o familie veche de boieri moldoveni, tatal sau fiind Constantin Catargiu. Primii ani de scoala ii urmeaza in pensioane particulare. Dupa terminarea studiilor, este numit in functii importante din sistemul administrativ al Moldovei. Tanarul Catargiu devine atasat la Treburile din Launtru (Ministerul de Interne), apoi loctiitor de ispravnic la Husi (1843 – 1844) si prefect (parcalab) de Neamt.

Pe 28 martie 1848, Catargiu este unul dintre semnatarii Petitiei-proclamatiune de la hotelul Petersburg din Iasi, in care se aduceau critici regimului politic si se propuneau o seama de masuri pentru dezvoltarea tarii pe baze mai liberale. Dupa inabusirea miscarii, domnitorul Mihail Sturdza il exileaza la mosia sa din judetul Neamt. Pe timpul lui Grigore Alexandru Ghica, Catargiu revine in administratia de stat. In 1853 este numit parcalab de Iasi, iar anul urmator ocupa aceeasi functie in Covurlui. Timp de doi ani, pana in 1856, ocupa pozitia de aga al Politiei Iasi.

Unionist convins, Lascar Catargiu desfasoara o bogata activitate in acest sens, fiind membru in Comitetul Electoral al Unirii de la Iasi (februarie 1857) si deputat in Divanul ad-hoc de la Iasi, pozitie din care contribuie la elaborarea si adoptarea punctelor programului unionist. In Adunarea Electiva, Catargiu era candidatul la domnia Moldovei din partea conservatorilor si era creditat cu cele mai mari sanse la victorie. Asadar, tanarul politician s-a aratat foarte afectat in momentul cand a fost constrans sa renunte la candidatura in favoarea colonelului Alexandru Ioan Cuza.

Dupa Unirea Principatelor, activeaza pentru scurt timp ca membru in Comisia Centrala de la Focsani, apoi este numit ministru de Interne in cabinetul Manolache Epureanu din Moldova (27 aprilie – 10 noiembrie 1859). Catargiu intra in conflicte intense cu domnitorul Cuza, astfel ca, alaturi de C. A. Rosetti, liderul liberalilor radicali, devine principalul artizan al formarii „monstruoasei coalitii” care a condus la inlaturarea domnitorului Cuza din fruntea statului.

Intre 11 februarie – 10 mai 1866, Lascar Catargiu face parte din Locotenenta domneasca, un organism politico-administrativ format pentru a substitui activitatile unui sef de stat, pana la aducerea printului strain. Totodata, Catargiu este desemnat sa formeze primul guvern sub domnia lui Carol I, intre 11 mai – 13 iulie 1866, timp in care se proclama o noua Constitutie, prin care Romania devine monarhie constitutionala.

La sfarsitul anului 1866, Catargiu este ales presedinte al Adunarii Deputatilor. In perioada urmatoare, s-a numarat printre sustinatorii domnitorului Carol I in vremurile tulburi ale miscarii antidinastice. In momentul cand Carol a decis sa abdice, Catargiu a venit la palat, incercand sa-l convinga sa renunte la decizie. Atunci, Catargiu a pronuntat memorabila fraza:

“Aiasta nu se poate, Maria Ta, fiindca asa se pierde Tara!”.

Domnitorul a cerut un guvern puternic cu care sa aplice politica sa reformatoare, astfel ca Lascar Catargiu a format un guvern de orientare conservatoare pe 11 martie 1871, declarand:

„vom aplica constitutiunea cu toata sinceritatea, litera si spiritul ei”; „eu nu voi permite ca ulita sa ne faca legi”; „nu ne vom abate un singur moment de la calea legilor si a libertatii garantata prin buna ordine”.

A fost primul Consiliu de ministri care reusea sa guverneze pe tot parcursul celor patru ani legitimi, pana pe 31 martie 1876, cand si-a depus mandatul pentru organizarea unor noi alegeri legislative. Timp de cinci mandate la conducerea Ministerului de Interne, Catargiu a sustinut si s-a adoptat legea pentru infiintarea Jandarmeriei rurale (in locul dorobantilor), potrivit careia se infiintau 8000 de posturi de jandarmi comunali, 1260 de jandarmi judeteni si 69 de ofiteri (practic un jandarm la o suta de locuitori contribuabili), Legea pentru organizarea comunelor urbane, Legea pentru reinfiintarea birourilor de pasapoarte (1867). In ministeriatul sau a fost aprobata „Legea pentru organizarea Serviciului Administratiunii Centrale a Ministerului de Interne” (1892), s-a infiintat Serviciul fotografic, primul serviciu de identificare si politie tehnica din tara, a fost aprobat „„Regulamentul relativ la atributele comisarilor speciali de politie in garile Cailor Ferate”, „Legea politiei vanatului”.

La 3 februarie 1880, Catargiu se numara printre cei care semneaza programul si statutul Partidului Conservator, alaturi de alti 88 de oameni politici din aceeasi familie politica. Dupa decesul lui Emanoil Costache Epureanu, in septembrie acelasi an, Comitetul executiv al PC il alege in functia de presedinte, pozitie in care a ramas pana la moartea sa. In perioada marii guvernari liberale, Catargiu a fost liderul ce mai ferm al opozitiei. In acest sens actionat pentru formarea „Opozitiei Unite”, in cadrul careia a coalizat majoritatea gruparilor politice care doreau inlaturarea de la putere a Guvernului Ion C. Bratianu.

De asemenea, in martie 1884 are loc fuziunea Partidului Conservator cu Partidul Liberalilor Sinceri, condus de Gheorghe Vernescu. Din aceasta fuziune a rezultat o formatiune politica hibrida, intitulata Partidul Liberal Conservator. La sfarsitul anului 1888, liderul conservator are un mandat de trei luni in fruntea Adunarii Deputatilor. In perioada 29 martie 1889 – 3 noiembrie 1889, Lascar Catargiu devine si presedintele Consiliului de ministri. Dupa caderea lui Bratianu, coalitia conservatorilor cu liberalii sinceri nu si-a mai gasit sensul, astfel ca, in noiembrie 1891, PLC se dizolva. Conservatorii isi reiau activitatea sub forma Partidului Conservator, iar sincerii se intorc in Partidul National Liberal.

Lascar Catargiu obtine un al patrulea mandat la conducerea Guvernului Romaniei, intre 27 noiembrie 1891 – 3 octombrie 1895. Ramane un membru marcant in viata politica romaneasca pana la sfarsitul vietii.

Catargiu a ramas in constiinta semenilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa cum afirma Ion Luca Caragiale, ca un „roman neaos, fara declamatii teatrale, fara apucaturi zanatece, dinastic pana la tarare, patriot cuminte si dezinteresat pana la a refuza un scaun de domnie, cunoscand profund tara si lumea ei”. Titu Maiorescu, referindu-se la liderul conservator, aprecia: „era un om de bun simt, totdeauna demn in purtarea sa, onest si de o neobosita activitate in amanuntele administratiei”. Lascar Catargiu a ancetat din viata pe 30 martie 1899, la varsta de 76 ani.