A decedat Lucian Blaga, poet, dramaturg, filozof si eseist roman

Lucian Blaga, s-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, lânga Sebes, judetul Alba si a incetat din viata la 6 mai 1961 la Cluj. A fost un filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar si diplomat român. Este coniderat unua dintre cele mai importante personalitati culturale romanesti. A urmat cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu si Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licenta în 1917. A studiat filosofia si biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 si 1920, obtinând titlul de doctor în filosofie. A debutat în ziarele aradene Tribuna, cu poezia Pe tarm (1910), si în Românul, cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Publica la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditata în acelasi an la Cartea Româneasca, în Bucuresti), precum si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa drama, Zamolxe, îi apare în ziarul Vointa (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”.Dupa Dictatul de la Viena, se afla în refugiu la Sibiu, însotind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferentiaza la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu si o mare influenta asupra lui Ion Desideriu Sârbu. Revenit în România reîntregita, s-a daruit cauzei presei românesti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj si Banatul din Lugoj. În anul 1926 a intrat în diplomatie, ocupând succesiv posturi de atasat cultural la legatiile tarii noastre din Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) si ministru plenipotentiar al României în Portugalia (1938–1939). A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului românesc.În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redacteaza, începând cu 1943, revista Saeculum, care va aparea un an. A functionat ca profesor universitar pâna în 1948, când a fost îndepartat cu brutalitate de la catedra. Motivul este de natura politica: se pare ca Blaga a refuzat invitatia de a conduce Partidul National Popular, un satelit al Partidului Comunist. Din 1948, fiind îndepartat de la catedra, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetator la Institutul de Istorie si Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-sef (1951–1954) si director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei. În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte si de criticul Basil Munteanu, dar se pare ca ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatura. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei carti despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritatile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru ca Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise pâna la editia din 1962 îngrijita de George Ivascu. Rosa del Conte a recunoscut ca paternitatea ideii îi apartine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emotionant necrolog intitulat Tacerile lui Lucian Blaga.