A decedat Regele Carol al II-lea, rege al Romaniei 1930-1940

Majestatea Sa Carol al II-lea, Rege al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen s-a nascut pe 15 octombrie 1893, la Sinaia, România si a decedat pe 4 aprilie 1953, la Estoril, în Portugalia. Avea 59 de ani. A fost rege al Romaniei intre 8 iunie 1930 si 6 septembrie 1940, cand a trecut prerogativele sale regale in favoarea fiului sau Mihai. Mai este cunoscut si sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatal sau Ferdinand si folosit de Carol dupa ce a fost dezmostenit si exclus din Casa Regala de Hohenzollern-Sigmaringen (1925 – 1930). Carol a fost fiul cel mare al regelui Ferdinand al Romaniei si al Reginei Maria.

Atât deciziile și evenimentele complexe, cât și personalitatea sa controversată, l-au discreditat complet pe Carol I, în septembrie 1940 izbucnind demonstrații enorme în întreaga țară, sprijinite și de Garda de Fier, care într-un final vor conduce la abdicarea sa. Astfel, Carol I este sfătuit să îl numească pe generalul Ion Antonescu ca premier pentru rezolvarea crizei, acesta fiind văzut acum ca o figură a opoziției dar și un membru al elitei românești. Sfătuit astfel și sub presiunea germanilor, pe 5 septembrie 1940, Antonescu a devenit prim-ministru, iar Carol i-a transferat majoritatea puterilor sale dictatoriale. Antonescu era acceptabil atît pentru Garda de Fier, cît și pentru elita tradițională românească iar Carol a planificat să rămână rege după numirea sa. Inițial nici Antonescu nu a sprijinit cererea populară pentru abdicarea lui Carol, deoarece nu dorea să devină oponent al regelui până nu era convins că are sprijinul politic necesar. Doar după ce pe 6 septembrie 1940, aflând că există un complot de a-l ucide pe rege, organizat de un alt membru al camarillei, generalul Paul Teodorescu, Antonescu s-a alăturat corului care cerea abdicarea. Cu o opinie publică solidă împotriva lui și cu refuzul armatei de a se supune ordinelor sale, Carol I nu a mai avut altă soluție și a abdicat în favoarea fiului său, Mihai.

A plecat în exil cu amanta sa, Elena Lupescu, inițial în Mexic, dar în cele din urmă s-a stabilit în Portugalia. Pe parcursul celui de al Doilea Război Mondial, Carol a încercat să înființeze o mișcare de eliberare a României, cu sediul în Mexic, pentru a răsturna pe generalul Antonescu. De altfel, el spera ca această mișcare să fie recunoscută ca un guvern în exil și, în cele din urmă, să ducă la restaurarea sa ca rege. Ar fi vrut să opereze din Statele Unite, dar guvernul american i-a refuzat permisiunea de a intra. Cu sprijinul a doi preoți ortodocși care trăiau în Chicago, a organizat o campanie nereușită în comunitatea româno-americană pentru a exercita presiuni asupra guvernului american de a recunoaște comitetul “România Liberă” drept guvern legitim al României. Pentru a-și promova cauza, Carol a publicat o revistă în America, numită The Free Romanian, și a publicat mai multe cărți atât în ​​limba română, cât și în limba engleză. O problemă majoră pentru eforturile lui Carol de a mobiliza comunitatea româno-americană în Statele Unite a fost Legea privind controlul imigrației din 1924, care a limitat drastic imigrația din Europa de Est. Ca atare, majoritatea româno-americanilor în anii 1940 au fost fie oameni care au emigrat înainte de 1924, fie copiii lor. În ambele cazuri, Carol nu a însemnat mult pentru ei. Mai mult, mulți româno-americani erau evrei care nu uitaseră că numirea lui Goga, în funcția de prim-ministru, în condițiile în care era un notoriu antisemit i se datora lui Carol. Însă insuccesul său s-a datorat și lipsei de popularitate din propria patrie, mulți diplomati americani și britanici fiind convinși că susținerea fostului rege ar putea spori sprijinul public pentru generalul Antonescu. Mai mult decât atât, la Londra, mai exista un comitet al României libere, condus de Viorel Tilea, care nu voia să aibă nimic de-a face cu comitetul lui Carol din Mexico City. Comitetul României libere la Londra a atras sprijinul unui număr de români care au părăsit regimul Antonescu în exil. Comisia lui Tilea nu a fost recunoscută oficial de guvernul britanic, dar era cunoscută că are sprijinul Marii Britanii și este foarte aproape de guvernul polonez în exil, un motiv major pentru care britanicii au respins comitetul rival din Mexico City, care a avut tendința de a atrage sprijin numai de la acei români care au fost strâns asociați cu camarila regelui. Comitetul lui Tilea avea un birou și la Istanbul, care trimitea cu regularitate curieri la o casă sigură din București, unde mesajele erau schimbate cu unul dintre foștii prim-ministri ai lui Carol, Constantin Argetoianu, care, la rândul său, acționa ca emisar pentru cei care se opunea lui Antonescu. Argetoianu a relatat că regele Mihai se opunea regimului Antonescu și dorea să organizeze o lovitură de stat pentru a-l răsturna pe Antonescu, așteptând doar ca aliații să invadeze Balcanii. Generalul Antonescu era dictatorul, dar ofițerii de armată români și-au depus jurământul de loialitate față de rege, așa că existau motive ca Londra să creadă că armata română l-ar fi urmat pe rege împotriva primului ministru dacă cei doi vor intra în conflict. Din punctul de vedere al britanicilor, asocierea cu campania lui Carol de a-și înlătura încă o dată fiul  de pe tron nu ar face decât să complice relațiile cu regele Mihai.

Carol și Magda Lupescu s-au căsătorit la Rio de Janeiro, pe 3 iunie 1947, iar Magda se numea acum prințesă Elena von Hohenzollern. În 1947, după urcarea comuniștilor la putere a fost creat un Comitet Național Român pentru a se opune regimului comunist. Eforturile lui Carol de a se alătura Comitetului Național Român au fost respinse, iar monarhiștii români din comisie au arătat clar că ei îl priveau pe regele Mihai, nu pe tatăl său, ca rege legitim al României. Carol a rămas în exil pentru tot restul vieții. El nu și-a mai văzut niciodată fiul, pe regele Mihai, după plecarea sa din România în 1940. Mihai nu putea să uite toate umilințele la care mama sa a fost supusă de către Carol. Acesta a murit la Estoril, pe 4 aprilie 1953, iar sicriul său a fost plasat în interiorul panteonului familiei Braganca din Lisabona. Mihai nu a participat la înmormântare. În 13 februarie 2003 rămășițele sale au fost aduse în România, fiind depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș (într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii), în afara bisericii în care se odihnesc ceilalți regi ai României. Rămășițele Elenei Lupescu au fost separate de cele ale lui Carol, fiind îngropate în cimitirul unei bisericuțe de lemn.