A decedat Seneca, filozof stoic roman

Lucius Annaeus Seneca, Seneca sau Seneca cel Tanar, s-a nascut cca. 4 i.Hr.si a decedat cca. 65 d.Hr..A fost filosof stoic roman, preceptor al imparatului Nero, a ocupat si functii in administratia Imperiului.
Seneca a vazut lumina zilei in ajunul secolului I al erei noastre, in cea mai romanizata regiune sudica a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum il numeste biograful sau roman, istoricul Eugen Cizek, un “corduban”. Orasul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului.
Seneca cunoscut si ca Seneca Retorul sau Seneca cel Batran (55 i.Hr.-41d.Hr.), a avut o valoroasa activitate de intelectual creator, atat in Spania, cat si la Roma. Istoric si critic al artei oratorice, Seneca tatal a fost un aparator al traditiei clasice. Facea parte din ordinul cavalerilor, situat imediat dupa ordinul senatorilor, primul in ierarhia sociala. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei.
Sotii Seneca au avut trei baieti. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul nascut, Novatus, va parcurge in decursul anilor o importanta cariera de demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatal unui poet celebru, Lucan (39-65). Intre cei trei frati si parintii lor va exista mereu o puternica legatura de solidaritate si dragoste, oglindita si in opera lui Seneca-fiul.
Seneca a fost adus la Roma din frageda copilarie, sub ingrijirea devotata a unei admirabile matusi, sotia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tanar discipol, Seneca va admira mai multi dascali greci si latini. Cel mai pretuit dintre acesti “directori de constiinta” va fi stoicul Attalus. Arta cuvantului si talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar si de severul conservator Seneca tatal, care nu-i iubea pe filosofi si acorda atentie mai ales retoricii.
Seneca-fiul se va atasa de ganditorii stoici care isi indreptau eforturile spre faurirea unei atitudini de demnitate, umanitate si curaj in fata greutatilor si suferintelor vietii. Scopul stoicilor era libertatea interioara, sufleteasca – scut impotriva nedreptatii si tiraniei.
In vremea imparatului Tiberiu, invatatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Aceasta masura de prigonire facea parte dintr-o campanie de intimidare si represiune impotriva “opozitiei stoice”. Reactia lui Seneca va fi decizia de a parasi Capitala. A plecat in Egipt, unde putea sa fie aparat de matusa sa, sora Helviei, si de sotul ei, guvernator al Egiptului. Va ramane acolo, la Alexandria, pana in anul 31 d.Hr.
Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o cariera agitata, care a inclus si exilul in Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata imparatului Claudius. Intorcandu-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind imparat, l-a implicat in conjuratia lui Pison si i-a poruncit sa-si ia viata. Seneca si-a taiat venele fara nici o tresarire.
Din voluminoasa sa opera este de retinut morala sa apropiata de cea a stoicilor, dezvoltata in Questiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viata sociala si datoria de cetatean se aflau pe primul loc. Intelepciunea consta in a-si cultiva vointa de a-si gasi fericirea in virtute, si nu in hazardul bogatiei materiale. Originalitatea lui Seneca sta in patrunderea cu care a surprins viciile si relele contemporanilor sai, sta in locul acordat milei si omeniei fata de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au facut ca el sa fie consultat nu numai de filosofi, ci si de Parintii Bisericii si de moralistii crestini. Sinuciderea catre care a fost impins a oferit un model celebru de stoicism in actiune.