A decedat Simone de Beauvoir, scriitoare franceza
Simone de Beauvoir s-a nascut pe 9 ianuarie 1908 si a decedat pe 14 aprilie 1986. A fost o eseista, scriitoare (Premiul Goncourt 1954), figura de marca a existentialismului si a feminismului în Franta, militanta a miscarii intelectuale contestatare de dupa razboi.
Nascuta într-o familie burgheza si catolica, adopta ateismul înca din adolescenta, hotarandu-se sa-si dedice viata scrisului si studiului. Îl întalneste pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieti o relatie de iubire si prietenie devenita legendara. Începe ceea ce va numi faza “morala” a vietii sale, obiectivata mai întai prin eseul Pyrrhus et Cinéas (1944), romanul L’Invitée si, în sfarsit, publicarea lucrarii filozofice Pour une morale de l’ambiguïté, în 1947. Alaturi de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existentialist, deopotriva etic, filozofic si literar, al intelectualului angajat. Militeaza public alaturi de acesta, criticand pozitia Frantei în conflictul din Algeria si manifestandu-se în general împotriva colonialismului anacronic si a oricarei opresiuni colective sau individuale.
În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisa cu splendida acribie argumentativa o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor si o tipologie a caracterelor deformate astfel de o traditie milenara. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, porneste de la principiile existentiale asupra contingentei si libertatii expuse în cartea lui Sartre, Fiinta si neantul.
Respingand mitul pios si rizibil al “eternului feminin”, ideea unei “naturi” feminine ca esenta imuabila si eterna, statueaza celebrele cuvinte: “Femeie nu te nasti, ci devii”. În anii urmatori, dupa premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul sau se va îndrepta spre scrierile autobiografice, în care va descrie cu precadere anii petrecuti langa Sartre în diversele angajari si evenimente ale epocii. Participa alaturi de el la multiple actiuni publice si la redactarea revistei Les Temps modernes, îngrijindu-se în acelasi timp si de buna editare a manuscriselor sartriene. Moare la sase ani, zi dupa zi, de la moartea lui, lasand în urma o remarcabila opera literara, eseistica si memorialistica. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: “Moartea nu ne va reuni. Asa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine ca am reusit sa ne traim vietile în armonie pentru atata vreme.” Trupul sau va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alaturi de cel al lui Sartre.