A decedat Vasile Alecsandri, scriitor și om politic român, membru fondator al Academiei Române

Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821, Bacău și a încetat din viață la 22 august 1890, Mircești, Iași, fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Cozoni. A fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România.

Între 1828 și 1834, urmează Colegiul lui Victor Cueni (de limbă franceză), de la Iași, unde este coleg cu viitorul actor Matei Millo si cu Mihail Kogălniceanu, de care îl va lega o stransă prietenie. În 1834, este trimis alături de Alexandru Ioan Cuza și alți tineri fii de boieri la Paris, pentru studii.

Anul 1838 marchează debutul literar al lui Alecsandri, cu lucrările in limba franceză: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata. În 1839 se întoarce în Moldova, unde ocupă un post în administrație până în 1846. Începând din acest an preaia conducerea Teatrului din Iași, alături de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. În anul 1842, apar primele sale poezii, ca urmare a unei călătorii în Munții Moldovei, ocazie cu care descoperă poezia populară. Ulterior, primele proezii vor fi reunite sub titlul de Doine. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica scoate săptămânalul Propășirea, în care publică poezii.

Anul 1848 îl găsește în fruntea Revoluției din 1848, din Moldova (denumită și Revoluția poeților). În urma înfrângerii mișcării revoluționare, este exilat, alegând Parisul ca loc al exilului său. În 1857, se întoarce în țară, stabilindu-se la Mircești.

După Unire devine Ministru de Externe în Guvernul României. Este numit în 1885 și trimis la Paris, Ministru Plenipotențiar al României. În 1881, scrie textul Trăiască Regele, care devine textul imnului național al Regatului României. Se stinge în 1890, la moșia sa din Mircești.