A decedat Victor Ion Popa, scriitor roman

Victor Ion Popa s-a nascut pe 29 iulie 1895 in Calmatui, comuna Grivita, jud. Tutova – azi in judetul Galati, si a decedat pe 30 martie 1946 in Bucuresti. A fost un om de teatru si scriitor roman ce a adus prin opera sa dramatica, regizorala si pedagogica o contributie insemnata la evolutia teatrului romanesc dintre cele doua razboaie mondiale.

Scoala primara a urmat-o in Calmatui, unde tatal sau era invatator. La Iasi urmeaza cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat “Costache Negruzzi”, iar ultimele doua clase liceale la Liceul “National”, pe care-l absolva in 1914. Debuteaza in literatura ca elev. S-a inscris la Conservatorul iesean si, pentru un timp, la Facultatea de Drept devine pedagog la Liceul Internat pentru a-si asigura situatia materiala.

Intre anii 1916 si 1917 a urmat Scoala de ofiteri de rezerva si a luat parte la luptele de la Oituz, cu Regimentul 12 Infanterie din Barlad.

Participant la sedintele cenaclului literar Academia Barladeana (1917 – 1919), actor al Teatrului National din Iasi (1918), stabilit in Barlad (1919), revenit in Iasi, unde se casatoreste cu Getta Kernbach; devine ajutor de pictor la Teatrul National din Bucuresti (1923), pictor scenograf, secretar literar (1925 – 1926), secretar al Societatii Autorilor Dramatici (1923 – 1924). In cadrul Gruparii teatrale “Atelier” (1923 – 1924) a predat cursul de Istoria Costumului si Decorului. Director de scena la Teatrul Popular Bucuresti (1924). Monteaza piese la Teatrele Nationale din Craiova si Cernauti. Director general al Teatrului National din Cernauti (1927 – 1929) unde a montat 41 de premiere si reluari. Acolo a creat primul teatru romanesc de papusi si marionete, a deschis un ciclu de auditii muzicale insotite de conferinte. Este regizor la Teatrul “Regina Maria” intre 1929 si 1933. Se dedica in exclusivitate scrisului intre 1933 si 1938. In 1937 participa la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. Este numit inspector delegat cu organizarea teatrului satesc in 1934. Director al Teatrului Muncitoresc “Munca si Voie Buna” (1938), devenit “Lupta si lumina”, apoi “Munca si lumina”. Trece la Teatrul din Sarindar (1939), director al Oficiului National Cinematografic (O. N. C.); in 1943, demisioneaza din postul de director al Teatrului “Munca si Voie Buna” (1944) si se angajeaza regizor la Sala “Comedia” a Teatrului National bucurestean. A fost profesor suplinitor la catedra de Dictiune, drama si comedie a Conservatorului din Bucuresti, in anul scolar 1943 – 1944.

Opere: Sfarleaza cu fofeaza, Mesterul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, Velerim si Veler Doamne, Muscata din fereastra, Take, Ianke si Cadar, Acord familiar.