Este abandonat asediul Tunisului in cea de a opta cruciada

Cruciada a opta a fost o cruciada lansata de Ludovic al IX-lea al Frantei in 1270. In cazul ultimelor cruciade, cea de-a opta este considerata a saptea, dat fiind faptul ca de-a cincea si cea de-a sasea al lui Frederick al II-lea sunt considerate o singura cruciada. De asemenea, cruciada a noua este considerata uneori ca parte a celei de-a opta.

Ludovic a fost foarte puternic tulburat de evenimentele din Siria, unde sultanul mameluc Baibars ataca ce mai ramasese din statele cruciate. Baibars considerase ca in momentul in care orasele stat Venetia si Genova erau implicate intr-un razboi fraticid (1256–1260), porturile siriene controlate de italieni sunt o prada usoara. Pana in 1265, Baibars cucerise Nazaretul, Hifa, Toronul si Arsuful. Hugh al III-lea al Ciprului, care era regele nominal al Regatului Ierusalimului, a debarcat cu trupele de sub comanda sa pentru a apara Acra, in vreme ce Baibars s-a indreptat spre nord spre Armenia, care in acele timpuri era sub controlul mongollilor.

Aceste evenimete l-au facut pe Ludovic sa cheme la organizarea unei noi cruciade in 1267, cu toate ca sprijinul popular pentru asemenea actiuni era foarte scazut. Jean de Joinville, cronicarul care-l insotise pe rege in cruciada precedenta, a refuzat sa mai participe la noua expeditie militara. Regele a fost convins de fratele sau, Carol de Anjou sa atace mai intai Tunisul, a carui cucerire i-ar fi asigurat o baza de operare impotriva Egiptului, tinta precedentei cruciade si a celei de-a cincea. Carol, data fiind calitatea sa de rege al Siciliei, avea propriile sale interese in zona Mediteranei. Sultanul Tunisului avea legaturi cu crestinii din Spania, unde era considerat un bun candidat la convertire. In iulie 1270, Ludovic a debarcat in fruntea armatelor sale pe coasta Africii, intr-un anotimp foarte nefavorabil pentru asemenea operatiuni. Cea mai mare parte a soldatilor sai s-a imbolnavit datorita calitatii proaste a apei de baut, iar, pe 25 august, insusi regele Ludovic a murit datorita unei boli digestive, la numai o zi dupa sosirea fratelui sau in zona. Carol l-a proclamat rege pe fiul lui Ludovic, Filip al III-lea, dar datorita tineretii acestuia din urma, Carol a fost adevaratul conducator al expeditiei militare.

Cum armata crestina era ravasita de boli, asediul Tunisului a fost abandonat pe 30 octombrie, dupa ce s-a ajuns la o intelegere cu sultanul. In conformitate cu prevederile acestei intelegeri, crestinii capatau dreptul la comert liber cu Tunisul, iar sultanul a fost de acord sa garanteze dreptul la resedinta al preotilor si calugarilor crestini, cruciatii putand sa afirme ca au obtinut un succes partial. Carol s-a aliat dupa aceasta cu printul Edward al Angliei, care venise in fruntea unei armate in zona. Cand Carol a renuntat la atacul impotriva Tunisului, Edward s-a indreptat catre Acra, ultimul avanpost cruciat in Siria. Perioada petrecuta in campania din Acra este numita de obicei cruciada a noua.