Agenția Diplomatică Română din Viena este ridicată la rangul de legație, luând ființă prima legație a României în străinatate

România a stabilit relaţii diplomatice la nivel de legaţie cu Imperiul Austro-Ungar la 11/23 septembrie 1878. Acestea au fost însă întrerupte pe 14/27 august 1916, ca urmare a intrării României în primul Război Mondial de partea Antantei. În urma dezmembrării Imperiului Austro-Ungar, s-au stabilit relaţii diplomatice cu Republica Austria la 27 august 1920, la nivel de legaţie. Relaţiile au fost întrerupte, din nou, în urma ocupării Austriei de către Germania nazistă în 1938. După cel de-al Doilea Război Mondial au fost restabilite relaţii oficiale, la 8 octombrie 1947, sub forma unor reprezentanţe politice. În urma semnării Tratatului de Stat cu Austria, România a recunoscut Republica Austria suverană şi, la 1 august 1959, reprezentanţele politice au fost transformate în legaţii. La 26 septembrie 1963, reprezentarea diplomatică a fost ridicată la rang de ambasadă. *

Momentul istoric fundamental în procesul formării și afirmării diplomatiei române moderne l-a reprezentat însă, făra tăgadă, Revoluția Română de la 1848. Astfel, în chiar ziua izbucnirii revoluţiei la Bucureşti, 11/23 iunie, Dimitrie Brătianu era acreditat agent diplomatic al Ţării Româneşti pe lângă cabinetele din Pesta şi Viena, pentru a reprezenta noile autorităţi pe lângă revoluţionarii din Imperiul Habsburgic. Misiunea lui Dimitrie Brătianu la Viena şi Pesta nu a avut rezultatele scontate, deşi era vorba despre două capitale în care revoluţia triumfase, la mijlocul lunii martie 1848.  Astfel, în liule 1848, Alecu G. Golescu-Negru pleacă cu o nouă misiune la Viena și Paris, în timp ce Ioan Maiorescu pleacă în Germania. La Viena, Alecu G. Golescu-Negrua avut întrevederi cu oficialităţi, miniştri şi diplomaţi. Între aceştia s-au numărat ministrul de Interne, Doblhoff, şi ministrul de Război, Latour.  O chestiune importantă avută în vedere de Alecu G. Golescu-Negru în perioada misiunii sale la Viena şi Paris a fost aceea a propagandei revoluţiei în străinătate. El a avut astfel în vedere „europenizarea” şi „internaţionalizarea” chestiunii româneşti.  În perioada activităţii sale diplomatice la Viena, un ziar vienez semnala, de pildă, că la colţurile de stradă putea fi afişată şi citită, în limba germană evident, „Proclamaţia de la Izlaz”, document tradus şi tipărit prin strădania lui Golescu-Negru. Tot prin sârguinţa şi îngrijirea lui s-a editat o broşură „atingătoare de tractaturile şi protectoratul rusesc”, difuzată ulterior în toată Austria şi în întreaga Germanie. **

După Unirea Principatelor, dar mai ales după consolidarea acestei uniri prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, și adoptarea constituției noului stat numit România, instituția diplomației române devine tot mai importanța pe măsură ce România deschide agenții diplomatice la Constantinopol, Paris, Belgrad, Viena și mai apoi Berlin. Astfel primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran și acum, independent), la 11 septembrie 1878, a fost pașoptistul Ion Bălăceanu – primul nostru ambasador la Viena, capitală a Imperiului Austro-Ungar.

Mai multe despre viața primului ambasador al României, puteti afla din volumul de memorii:

Amintiri politice si diplomatice 1848-1903, Ion Bălăceanu, Editura CAVALLIOTI, București, 2002

Memoriile unui pasoptist-model. Amintiri politice si diplomatice, 1848 – 1903, Iancu Bălăceanu, ediție de Georgeta Filitti, Humanitas, 2019

^{*http://viena.mae.ro/node/221}

^{**https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/revolutia-pasoptista-170-de-ani-directie-cheie-a-familiariza-pe-oameni-cu-ideea-unei-romanii-intregi}