Alexandru cel Bun, devine Domn al Moldovei

Alexandru cel Bun s-a nascut in jurul anului 1380, data exacta nefiind cunoscuta si a incetat din viata la 1 ianuarie 1432. A domnit intre 29 iunie 1400 si 1 ianuarie 1432. A fost fiul lui Roman I. A preluat tronul de la unchiul sau Iuga Ologul, cu ajutorul lui Mircea cel Batran. Data accederii la tron este disputata, unele cronici si istorici, dand drept data 23 aprilie 1399. Supranumele de “cel Bun” l-a primit dupa moartea sa “pentru multele lucruri bune care le-a facut aicea”, conform lui Nicolae Costin. In timpul domniei sale a fost largit Sfatul Domnesc, au fost organizate dregatoriile, infiintand dregatorii ca: logofatul, vornicul, starostele, paharnicul, vistierul si postelnicul. Din timpul domniei sale dateaza, prima atestare a convocarii Adunarii Tarii (1421), permanentizarea darilor, modernizarea armatei. A recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei, particpand la infrangerea teutonilor, de la Grunwald, din 1410, cu un corp de oaste, si la batalia de la Marienburg din 1422. Dupa moartea lui Mircea cel Batran intra in conflict cu succesorul lui, Dan II. Il ajuta pe Alexandru Aldea sa ocupe tronul. A ctitorit mai multe manastiri si a adus moastele Sf. Ioan cel Nou. A avut 12 copii, dintre care 5 au fost domni ai Moldovei: Ilias, Stefan al II-lea, Petru al III-lea, Bogdan al II-lea si Petru Aron. A fost precedat la domnie de Iuga Ologul si succedat de fiul sau Ilias.