Anastasie Crimca, mitropolit al Moldovei, distins artist, ctitor, fondator de scoala

Anastasie Crimca a vazut lumina zilei la Suceava. Facea parte dintr-o familie de negutatori. Se calugareste de tanar. Il aflam la manastirea Putna, in atmosfera de maretie, de creatie, de rugaciune. Va urca repede treptele ierarhiei ecleziastice: egumen la Galata(1588), episcop de Radauti(1600), episcop de Roman(1606), Mitropolit al Moldovei(1608).

A trait clipele de inaltare ale Unirii infaptuite sub Mihai Viteazu. S-a stins din viata pamanteana in 1629.

Anastasie Crimca si Luca Stroici au fost ctitorii manastirii Dragomirna(1609). Aceasta e insemnat din mai multe puncte de vedere. Desigur, mai intai, ca lacas de cult, loc de rugaciune. Apoi, din punct de vedere arhitectural si al picturii. Vasile Dragut, profesorul si istoricul artei romanesti medievale, remarca silueta semeata a bisericii, ca si bogatia decoratiei sculptate. Turla e cea mai frumoasa din istoria artei romanesti. De asemena Dragomirna este insemnata si prin creatiile artistice aici intamplate, cele mai multe dintre piesele de cult fiind opera lui Crimca.

Mitropolitul Moldovei a fondat si scoala de caligrafie si miniatura unde au primit invatatura nu putini tineri calugari, in primii ani chiar de la Crimca.

Se pastreaza astazi la manastirea Dragomirna, Biblioteca Academiei Romane, Muzeul National de istorie a Romaniei si Biblioteca Imperiala din Viena, 9 carti scrise pe pergament, ornamentate, miniate, cu frontispiciui, scene biblice, initiale ornate, autoportret. Cartile au copertile de argint aurit lucrate de Grigore Moisin.

Crimca a respectat in creatiile sale traditia. A fost insa si un inovator(scene originale, imbogatind iconografia). Autorul albumului inchinat mitropolitului, G. Popescu – Valcea, nota printre altele: “Crimca a sintetizat in mod genial datele iconografice mostenite, integrandu-le cu imaginatia sa artistica. El coboara scene si sfinti de pe peretii bisericilor moldovenesti, facandu-le loc in manuscrise si creeaza pentru miniatura, ca nimeni altul pana la el, o vasta tipologie de sfinti… mucenici… cuviosi… scene liturgice, simbolice si mistice.”

Sa nu uitam ca la aceasta migaloasa, delicata indeletnicire, Crimca adauga, zi de zi, si nu oricum, munca fireasca a inaltului ierarh.

*sursa imagine – Anastasie Crimca – Autoportret in Liturghierul din 1610, ro.wikipedia.org