Antim Ivireanul, cărturar de seama, înalt ierarh, Sfânt

Antim Ivireanul. Gruzin de origine(Iviria), din parinți creștini ortodocși. Rob la turci. Eliberat mai târziu. Se dedică studiului. Poliglot(pe lângă limba maternă, vorbea greaca veche și noua, turca, slava veche, româna). Patriarhul Dositeiul al Ierusalimului aflat la Constantinopol îl recomanda pe Antim domnului muntean Constantin Brâncoveanu. Va veni în Țara Românească în 1690. Deprinde meșteșugul tipografiei și întemeiază tipografia de la Snagov. De la simplu călugar a urcat relativ repede treptele ecleziastice, Episcop de Râmnic, Mitropolit al Munteniei(22 februarie 1708). S-a îngrijit de tipărirea(uneori, traducerea) cărților de cult(cca 40 de lucrari), precum Evanghelia greco-romana, Buc., 1693, exemplar ferecat în aur, în 1709 de marele mester Sebastian Harin, “Antologhion” și “Evanghelie”, Snagov, 1697, “Floarea darurilor”, Snagov, 1700, “Liturghier”, Râmnic, 1705, “Antim. Învățătura bisericească”, Târgoviște, 1710, “Pilde filosofești”, Târgoviște, 1713.

Personalitate complexă: iscusit tipograf, gravor, sculptor, traducător, autor, desenator, caligraf, miniaturist, cel mai mare orator din întreg evul mediu, ctitor. Dintre operele sale amintim celebrele “Didahii”. Mănăstirea ce amintește de el, aflată în centrul Bucureștilor, nu departe de Patriarhie este ctitoria sa, lăcas de cult și însemnat centru cultural-religios. Aici înființa el două tipografii, una românească, alta grecească, “pentru folosul obștei” precum și o vastă bibliotecă(prima bibliotecă publică din Bucureștiul de astăzi). Așezământul mănăstirii Antim(1715) este unul dintre cele mai frumoase documente medievale de la noi(scris pe pergament – de dimensiuni mai puțin obișnuite – c. 1m/1.5m) – cu miniaturi și ornamente, aurit). Antim Ivireanul a chemat “poporul” la București pentru a-l așeza pe tronul țării pe Gheorghe Cantacuzino, care trebuia să vina cu o oaste germană. Dar, sosi în capitala munteană Nicolae Mavrocordat cu oșteni turci. Au fost tăiați cațiva boieri. Antim  fu trimis la Constantinopol, însă a fost ucis pe drum.

Nu puțini cărturari romani și străini s-au preocupat de viața și activitatea lui Antim Ivireanul. Îi vom aminti pe câțiva, redând și unele citate – semnificative – din scrierile acestora:

“Vestitul Mitropolit Antim, cu predicile frumoase, iubitor mare si artist al cărților, pe care le scotea și în tipografia lui, a ridicat atât de sus prestigiul bisercii muntene” – N. Iorga

Antim, “om cu deosebit simț pentru artă în toate înfățișările ei” – N. Iorga

Antim “era înzestrat cu daruri așa de rare, știind să facă într-un chip minunat orice fel de lucru de mână mai cu seamă săpături(sculpturi n.n.), desene și broderii”. – Anton Maria del Chiaro

“De câte ori(…) va voi cineva să deschidă cartea amintirilor literare ale națiunii române, numele lui Antim se va prezenta cu onoare printre cei dintâi” – Al. Odobescu

“A fost blagoslovit cu multe daruri Antim și s-a identificat până la sacrificiul suprem cu neamul care i-a deschis brațele și l-a purtat din onoruri în onoruri pâna la cea mai înaltă treaptă la care putea aspira un călugar, cea de mitropolit.” – Gabriel Ștrempel

A fost trecut în rândul sfinților romani. Se prăznuiește în ziua de 27 septembrie a anului 1716. Nu se știe data nașterii.

*prelucrare imagine header după sursă imagine – manastireaantim.ro