Biserica mănăstirii Trei Ierarhi din Iasi, așa cum o descrie Paul de Alep

Firesc ar fi să redau și observațiile mai multor străini prin Iașii mijlocului de veac XVII(polonezul W. Miatkowski, Petru Bogdan Baksic din Chiprovaț, bosniacul Marco Bandini, care știa un pic românește) dar nu o să o facem din motive de spațiu. Vom rezuma doar la descrierea lui Paul de Alep, cleric sirian, un cărturar, de la începutul anului 1653(ultimul din domnia lui Vasile Voda Lupu).

Spune el: ” Aceasta mănăstire, este unică și prea frumoasă; seamănna cu o cetate și este înconjurata cu ziduri de piatră. Deasupra porții <incintei> se află clopotnița și orologiul orașului. :…)”  Și mai departe: “Sfânta biserică se află în mijlocul mănăstirii; ea este clădită, în întregime din piatră fățuită, iar pe dinafară este toată sculptată cu o măiestrie artistică ce uimește mintea <privitorului>. Nu este nici căt un deget care să nu fie acoperit cu sculpturi: și sub streașină cornișele de piatră neagră sunt de asemenea sculptate. <Biserica> are două turle foarte înalte. “. În continuare se referă la picturile, inclusiv la cele ce înfățișează chipurile membrilor familiei domnitoare, apoi Sfânta Treime, Judecata de apoi etc. Sunt prezentate “policandrul de alamă, foarte mare <lucrat> cu măiestrie” și policandrul mare de argint. jilțul domnului, racla moaștelor Sfintei Parascheva, catapeteasma care “are patru serii minunate de <picturi> fără pereche, icoanele, altarul “care este foarte frumos și armonios.” “Pictura și chipurile dinlăuntrul altarului și din afara lui, de pe ziduri, sunt din foi de aur și lapizlazului, iar frumusețea lor nu poate fi asemuită cu nimic.” De asemenea, “în fața ușii altarului este o candelă foarte mare din argint”(dăruită de Vasile Lupu).

“Toată lumea spune într-un glas că nici în Moldova, nici în Țara Românească și nici la cazaci nu este vreo biserica comparabilă cu aceasta, nici prin podoabe, nici prin frumusețe, căci ea luminează mintea celor ce o vizitează. Dumnezeu să o păstreze până la sfărșitul veacurilor!”

Din păcate în veacul al XIX-lea biserica a fost “restaurată” de către arhitectul André Lecomte du Noüy, schimbându-i însă, nu cu totul, înfățișarea.

Rămâne și azi un monument admirabil.

*imagine – prelucrare dupa Alexandru Antoniu – Album general al României: compus din 300 tablouri reprezentînd monumentele istorice şi contimporane, posiţiuni pitoresci, Domeniul Coroanei şi costume naţionale cu descrierea istorică şi pitorească, Dresden, C. G. Röder, 1901-1904