Din relațiile româno-turce. Autonomia Țărilor Române în Evul Mediu față de Imperiul Otoman

Prin ce ne deosebeam din acest punct de vedere de unele teritorii apropiate.

Tarile Romane in Evul de Mijloc au fost fie independente in anume perioade istorice, fie autonome; o larga autonomie uneori, o palida autonomie alteori.

Independenta, cata a fost se recunoaste si international, de pilda prin Tratatul de pace turco-ungar din 1429.

In unele harti, din chiar manualele scolare, ceea ce e cu atat mai grav, Tara Romaneasca si Moldova sunt incluse Imperiului Otoman. Fals. Exceptie faceau intr-adevar unele teritorii romanesti si asta numai vremelnic, spre pilda Dobrogea, anexata Imperiului Turc in 1420. S-au aflat sub dominatie otomana si alte zone. In 1552 Banatul si o parte din Crisana sunt ocupate de otomani si transformate in pasalac. Ne amintim apoi de raialele Braila, Hotin s.a. Transilvania a avut in relatia cu otomanii o situatie aparte in Evul Mediu, deosebita de cea a Moldovei si Munteniei.

Prin ce se va exprima autonomia Tarilor Romane?

Domnitorii romani erau desemnati in primele secole medievale, de regula, de Sfatul Domnesc(Marii Dregatori ai tarii) si recunoscuti de Inalta Poarta, primid de la sultan un firman. Voievozii faceau parte, de cele mai multe ori, din dinastii recunoscute.

Aveam puteri depline in treburile interne ale tarii.

Statul – intelegandu-l mai intai pe Domnul tarii – avea insemne speciale, distincte – stema tarii, de exemplu, pe care o gasim in numeroase marturii ale vremii, in sigilii, pisanii, in paginile cartilor vechi, manuscrise si tiparite, apoi imprimata pe monede s.a. Tara Romaneasca era reprezentata de vulturul cruciat, iar Moldova de capul de bour cu stea intre coarne.

Faptul ca aveam dreptul de a “bate” moneda proprie este alt semn al neatarnarii in anume vremuri sau al autonomiei in alte perioade. Acest drept ni se va interzice, desi nu am fost lipsiti pe deplin de autonomie. Unii domni printre care Constantin Voda Brancoveanu, emiteau monede in ciuda interdictiei. Faptul ca Brancoveanu si-a luat aceasta libertate, a constituit unul dintre capetele de acuzare impotriva-i, invocat de sultan, inainte de decapitare.

Tarile Romane aveau o forma de organizare politica, juridica si administrativa sau militara proprie, care s-a pastrat pana tarziu. “Voievodatele”, “Tarile”, “Judetele”, “Tinuturile” sau “Sfatul Domnesc”. Existau reprezentanti ai Domnului in teritoriul tarii. Aveam oastea permanenta dar si “oastea de tara”, ultima cuprinzand in caz de primejdie, largi categorii sociale, inclusiv tarani liberi. Dregatoriile autohtone s-au pastrat, cu unele modificari. Ridicam cetati sau fortificatii de mai mica insemnatate(pana in secolul XVII, cu precadere) si biserici, interzicand constructia de moschei, cu exceptia teritoriilor ocupate, stapanite de otomani, de exemplu Dobrogea.

Imperiul Otoman nu ne-a impus o alta religie – pastrando-pe cea strabuna – de-a lungul veacurilor, ca si limba, de altfel.

Poarta nu s-a amestecat in sistemul si practica judecatoreasca din Tara Romaneasca si Moldova. Armata otomana nu stationa in teritorii, altele decat cele ocupate pentru mai indelunga vreme.

Domnii romani – pana tarziu in evul mediu – incheiau tratate cu alte state. Tarile Romane aveau ambasadori(“capuchehaie”) la Istanbul.

Plateam haraciul sau alte dari Portii in schimbul participarii acesteia la apararea teritoriilor romanesti de invaziile straine. Darile au fost marite mai cu seama din secolul al XVII-lea inainte, atat din pricina cerintelor turcesti cat si din dorinta pretendentilor de castigare cu orice pret a tronului sau de prelungire a puterii domnesti.

Desigur, autonomia, a scazut cu cat inaintam in vreme(a se vedea, din acest unghi, in special, trista perioada politica fanariota).

La sud de Dunare – indeosebi acolo – lucrurile erau diferite fata de situatia existenta la nord de fluviu. Dominatia otomana la sud de Dunare a fost aspra, nemaiputandu-se vorbi de independenta sau de o autentica autonomie. Stapanirea turca s-a exercitat – temporar – si in unele zone central-europene; amintim de Pasalacul avand centrul la Buda(1541).

Pentru o mai buna cunoastere a acestui subiect va recomandam urmatoarele lecturi(click pe imagine pentru detalii):

      

*sursa imagine – Vlad Tepes si solii turci – pictura de Theodor Aman.