Este fondat Consiliul Indiilor, cel mai important organ administrativ al Imperiului Spaniol pentru America și Filipine

Consiliul Indiilor, oficial Consiliul Regal și Suprem al Indiilor, în spaniolă Real y Supremo Consejo de las Indias, a fost oficial fondat la 1 august 1524, el fiind cel mai important organ administrativ al Imperiului Spaniol pentru America și Filipine. Practic, în timp ce coroana avea puterea absolută asupra Indiilor, Consiliul era organul administrativ și consultativ pentru aceste teritorii de peste mări. Consiliul a fost fondat de către Carol al V-lea al Spaniei (Carol Quintul), pentru a administra Indiile în numele Spaniei. Fondat după cucerirea spaniolă a Imperiului Aztec în 1521 și după modelul Consiliului Castiliei – de altfel, inițial, înainte de a deveni un organism autonom cu functii legislative, executive și judiciare, a fost o secție aflată sub jurisdicția Consiliului Castiliei -, el demonstra importanța Americii pentru coroana spaniolă.

Deoarece Cristofor Columb a fost acuzat a fi un guvernator tiranic al Indiilor, luând măsuri greșite atât în ceea ce îi privea pe localnicii indigeni cât și în ceea ce îi privea pe colonialiștii iberici, regii catolici ai Spaniei i-au retras autoritatea, restabilind controlul regal direct asupra Indiilor și numindu-l pe Juan Rodríguez de Fonseca, un apropiat al reginei Isabela a Castiliei, responsabil de studierea problemelor legate de procesul de colonizare. Astfel, Rodríguez de Fonseca ajunge ministru pentru Indii și pune bazele creării birocrației coloniale. El prezida un consiliu care conținea mai mulți membri ai Consiliului Castiliei, formând o secție dedicată Indiilor compusă din aproximativ 8 consilieri. După ce a luat forma oficială din 1524, Consiliul a informat zilnic sau săptămânal regele despre deciziile luate ca autoritate supremă asupra Indiilor la nivel local și asupra Casei de Comerț, fondată în 1503 la Sevilla ca depozit vamal pentru Indii. Consiliul acționa și ca instanță supremă pentru acțiunile civile din Lumea Nouă. Exitau doi secretari ai Consiliului, unul responsabil pentru Peru, Chile, Tierrafirme (nordul Americii de Sud) și Regatul Noua Granada și altul pentru Noua Spanie, cuprinzând Mexic, Guatemala, Nueva Galicia, Hispaniola și Filipine.

Instabilitatea politică din Peru și eforturile neobosite ale lui Bartolomé de las Casas pentru drepturile nativilor vor conduce la revizuirea structurii consiliului în 1542 prin emiterea unor noi legi care limitau drepturile cuceritorilor asupra vasalilor și emigranților și asupra subvențiilor pentru munca indigenilor. În timpul domniei lui Carol al II-lea toate deciziile Consiliului și ale Coroanei și toate legile care priveau Indiile aveau să fie publicate sub forma unui codex în 1680, numit Legile Indiilor (Recopilación de las Leyes de Indias). 

O altă particularitate a Consiliului Indiilor era faptul ca în fruntea Consiliului se afla un ecleziast, în timp ce consilierii erau în general laici instruiți în drept. Mai târziu, în rândul consilierilor aveau să intre și nobili sau favoriți ai regilor sau bărbați cu experiență în tribunalele din Indii, cum a fost de exemplu, Juan de Solórzano Pereira, autor al “Política Indiana” și care a servit coroana în Peru înainte de fi numit membru al Consiliului. Dintre președinții notabili ai Consiliului îi putem enumera pe Francisco Tello de Sandoval, Juan de Ovando y Godoy, Pedro Moya de Contreras, fost arhiepiscop de Mexic, Luis de Velasco, marchiz de Salinas, fost vicerege în Mexic și Peru.

Principalele atribuții ale Consiliului Indiilor erau:

1.De ordin guvernamental:

• planifică și propune regelui politicile pentru Lumea Nouă – politici legate de impozitare, relații cu populația indigenă, comerț etc;
• organizează administrativ teritoriile prin crearea de guverne locale, stabilirea gradului de autonomie etc;
• propun regelui cele mai bine pregătite persoane pentru a ocupa pozițiile de viceregi, guvernatori, auditori etc;
• veghează la buna funcționare a organismelor statului, numește judecătorii rezidenți;
• examinează zilnic corespondența oficială și neoficială care vizează teritoriile din Indii;
• autorizează cărțile care au voie să plece spre America;
• reglează și autorizează fluxul de pasagri către Indii: furnizori, comercianți, emigranți;
• din 1614 autorizează aplicarea legislației spaniole în Indii;
• examinează legislația originară a nativilor americani și acordă aprobarea sau respingerea acesteia;
• elaborează normele de conducere a Indiilor după cele dictate de rege ca Cedule Regale ( hotărâri regale care rezolvau un conflict de relevanța juridică, creau o insituție, acordau un drept personal sau colectiv sau ordonau o acțiune concretă ).

2.De ordin spiritual:

• analizarea drepturilor acordate de Sfântul Scaun;
• exercitarea dreptului de prezentare, prerogativă regală acordată de Papă anumitor monarhi europeni din vechiul regim (cel mai remarcabil fiind cazul monarhilor catolici spanioli și ai moștenitorilor lor), prin care deși rămâne în atribuția Sfântului Scaun dreptul de a numi episcopii, regii au dreptul de a desemna candidații adecvați pentru a ocupa această functie, Papa urmând să aleagă din rândul acestora. În ceea ce privește Patronatul Regal din Indii, Coroana avea puterea de a controla numirile pentru toate demnitățile ecleziastice după listele întocmite de Consiliul atunci când de exemplu o poziție de episcop era vacantă în Lumea Nouă. Candidații pentru funcția de vicerege – reprezentant al regelui în America erau prezentați episcopului pentru numire, la fel și preoții parohi. În acest fel, cariera tuturor reprezentanților bisericii din Indii, era în mare măsură, în mâinile Coroanei.
• transpunerea Bulelor Papale în sistemul juridic;
• examinarea dispozițiilor Bisericii în America; acestea neputând fi îndeplinite fără aprobarea Consiliului.

3.De război:

Consiliul reprezintă și Consiliul de Război al Indiilor. Din această calitate se întâlnește cu Consiliul de Război al Imperiului Spaniol. Consiliul se ocupă de strategiile militare, de armată și miliții. Începând cu secolul al XVI-lea, acestei structuri i se adaugă și consilierii militari.

4.De trezorerie/finanțe

5.De putere judecătorească:

• Consiliul Indiilor a reprezentat cea mai înaltă instanță din America. În scopul administrării justiției, Consiliul se întrunea în săli de judecată, exercitând o justiție absolut independentă, inclusiv față de rege.

Sub domnia lui Filip al II-lea, aspectele financiare ale Imperiului au fost preluate de Consiliul pentru Finanțe. Cum America spaniolă ajunsese o sursă de bogăție inestimabilă, între cele două consilii vor exista multe conflicte, care vor deveni și mai violente după ce Sfântul Birou al Inchiziției, înființat ca instituție în Mexic și Peru, a luat controlul din mâinile Consiliului Indiilor. Șeful Consiliului Suprem al Inchiziției, Juan de Ovando și Godoy, a devenit președinte al Consiliului Indiilor între 1571-1575 și s-a declarat îngrozit de ignoranța celor care au servit până atunci în Consiliul Indiilor; el a urmărit mai ales realizarea unor descrieri generale ale teritoriilor, descriere care nu a fost însă niciodată finalizată. Totuși, un rezultat al acestui proiect au fost a fost o serie de chestionare elaborate – Relaciones geográficas. Cuprinzând ceva mai mult de 50 de întrebări, prin aceste chestionare se cereau informații despre diferitele aspecte ale vieții coloniale din fiecare regiune sau oraș important, astfel încât să poată fi luate măsuri care să asigure o guvernare cât mai eficientă. Ele sunt considerate primul studiu statistic din Lumea Nouă, încercând să prezinte o situație cât mai exactă a terenurilor, populației și rutelor comerciale. Valoarea lor continuă să crească și în prezent, reprezentând mărturii la prima mână despre viața din Indii, oferind informații bogate despre grupurile etnice din secolul al XVI-lea din America Centrală și de Nord și conținând întrebări variate privind politica, impozitele, modele de decontare, piete și comerț, mediul și resursele naturale, istoria și obiceiurile populațiilor băștinașe, limbile vorbite, hărți, progresul programelor misionare. În urma acestui proiect au rămas hărți de o inestimabilă valoare, create de indigeni, marinari, oficiali locali și alți oameni din Noua Spanie. Rezultatele studiului au fost comunciate regelui Filip al II-lea al Spaniei, permițând astfel monarhiei spaniole să aibă un control mai bun asupra popoarelor și politicilor din Noua Spanie. Rezultatele au arătat cât de părtinitoare era fiecărare parte socială și au evidențiat problemele sociale comune ale acelor timpuri, reprezentând o punte de legătură între cel două continente.

Perioada de maximă putere a Consiliului a reprezentat-o secolul al XVI-lea; după aceea puterea și calitatea consilierilor a scăzut considerabil, iar în ultimii ani ai dinastiei de Habsburg în Spania, multe numiri au fost vândute sau acordate unor oameni evident necalificați. După venirea la putere a dinastiei de Bourbon la începutul secolului al XVIII-lea, aceștia au introdus o serie de reforme. În 1714, Filip al V-lea al Spaniei a creat un  Secretariat al Marinei și a Indiilor – Secretaría de Marina e Indias -, cu un singur ministru al Indiilor, care a înlocuit funcțiile administrative ale Consiliului, deși acesta a continuat să aibă un rol secundar până în secolul al XIX-lea. Cincizeci de ani mai târziu, Carol al III-lea a înființat un secretariat de stat separat pentru Indii – Secretarío del Estado del Despacho Universal de Indias. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Consiliul a devenit din nou puternic și prestigios, cu un număr mare de consilieri calificați și cu experiență în Indii. În 1808 Napoleon a invadat Spania și l-a plasat pe tron pe fratele său, Joseph Napoleon. Cádiz Cortes, considerat guvern legitim al Spaniei și al teritoriilor sale de peste mări în absența monarhului din casa de Bourbon, a desființat Consiliul în 1812. A fost restabilit în scurt timp de Ferdinand al V-lea al Spaniei în 1814 și desființat definitiv în 1834, la un an de la moartea lui Ferdinand al VII-lea și după pierderea celor mai multe teritorii spaniole în America, de regența care acționa în numele Isabelei a II-a a Spaniei, în vârstă atunci de 4 ani. 

Arhivele Consiliului, Archivo General de Indias, unul dintre cele mai importante centre de documentare pentru istoria spaniolă, spaniolă-americană și europeană, sunt găzduite astăzi în Sevilla.

Surse (traducere după):

wikipedia.org/wiki/Council_of_the_Indies

wikipedia.org/wiki/Relaciones_geográficas

wikipedia.org/wiki/Consejo_de_Indias