Este fondată Compania Olandeză a Indiilor de Est

Compania Olandeză a Indiilor de Vest (VOC) a fost una dintre primele megacorporații din lume, formată cu sprijin guvernamental, în urma unui fuziunii mai multor companii comerciale olandeze, pe 20 martie 1602. Compania a fost autorizată să tranzacționeze cu India și țările din Asia de Sud-Est iar guvernul olandez a oferit VOC un monopol de 21 de ani pentru comerțul cu condimente. VOC a fost văzută atât ca o companie care cumpăra și vindea bunuri, cât și ca o companie de transport maritim. Însă VOC a fost un conglomerat care activa în mai multe domenii comerciale și industriale, precum comerțul internațional (în special comerțul intra-asiatic), construirea de nave – cel mai mare șantier naval fiind în portul Amsterdam, producția și comerțul de mirodenii, trestie de zahăr din Formosa (astăzi, Taiwan) si vin din Africa de Sud. VOC era un angajator transcontinental și un pionier timpuriu al investițiilor străine directe. Proiectele de investiții ale companiei au contribuit la creșterea potențialului comercial și industrial al multor regiuni subdezvoltate ale lumii. La începutul anilor 1600, prin emiterea pe scara largă a obligațiunilor și acțiunilor pentru publicul larg, VOC a devenit prima societate publică cotată la bursă, cu un puternic impact asupra globalizării si este considerată de mulți precursorul corporațiilor moderne.

Inovațiile instituționale și practicile în afaceri din secolul al XVII-lea care au pus bazele ascensiunii corporațiilor globale gigantice din secolele următoare, au reprezentat o forță socio-politico-economică formidabilă și au devenit un factor dominant în toate sistemele economice de astăzi. Compania Olandeză a Indiilor de Est a servit și ca model pentru reconstrucția organizațională a Companiei Britanice a Indiilor de Est. În cele aproape două secole de existență (1602-1799), VOC s-a transformat dintr-o entitatea corporatistă într-un adevărat stat/imperiu. Devenind una dintre cele mai influente companii din lume, istoria VOC este amplu cercetată și analizată, fiind subiectul mai multor studii de specialitate dar și al multor opere literare de ficțiune. Din punct de vedere istoric, compania este mai mult decât o societate comercială care era interesată doar de profit, este cel mai bun exemplu al unei companii-stat.

Inițial, o întreprindere militară și comercială susținută de guvern, VOC a fost proiectul de război al liderului republican olandez, Johan van Oldenbarnevelt și al Statelor Generale. Compania a fost gândită și ca un instrument de război care să sprijine războiul de independență al Olandei față de Spania. În 1604, Compania și-a început tranzacțiile în India. De-a lungul coastei, de la Surat la Calcutta, fabricile și depozitele VOC acopereau o zonă mult mai mare decât cea pe care o controla Compania în arhipelagul Indiilor de Est, de unde veneau cea mai mare parte a mirodeniilor: sare, piper, nucșoară, cuișoare și scorțișoară. India oferea cantități mari de bumbac și mătase. În Bengal era tranzacționat opiul, care ajungea mai ales în Java și, ocazional, în Europa, fiind fumat ca un drog de agrement. Din Japonia se aducea aur, argint, cupru și porțelan și se vindea în schimb mătase indiană. Timp de două secole și jumătate, olandezii erau singurii europeni autorizați să facă comerț în Japonia. Mătase, porțelan și ceai erau aduse și din China. Pentru o scurtă perioadă de timp, VOC a comercializat în Asia și elefanți, aduși din Ceylon (Sri Lanka).

În 1629, compania și-a deschis un sediu în Batavia (astăzi, Jakarta), care a devenit principalul centru al operațiunilor asiatice. Batavia a fost înființată în 1619, când Jan Pietersz Coen a capturat portul Jakarta. Coen a cerut construirea unui imens fort (Castelul Batavia), în interiorul căruia se aflau ateliere, depozite și locuințe oentru personalul Companiei. În jurul forului s-a dezvoltat orașul, care la rândul său era înconjurat de un zid de protecție. Fortul era și sediul guvernatorului general, cel mai înalt oficial VOC din Indiile de Est care prezida Consiliul Indiilor, comitetul executiv responsabil cu deciziile referitoare la Indiile de Est. În următoarele două secole, Compania a achiziționat porturi suplimentare ca baze de tranzacționare și și-au apărat interesele prin controlarea teritoriilor din jur. Două sau trei flote VOC plecau în fiecare an din Republica Olandeză înspre Asia. Nave mai mari au fost construite pentru călătorie, pentru a transporta mai mulți oameni și mai multe produse. În general, durata  călătoriei era de 8 luni, iar între 1602 și 1610, 8500 de oameni au navigat spre est. Numărul acestora a crescut iar în secolul al XVIII-lea, peste 4 000 de oameni plecând anual din Olanda spre Indiile de Est, deși călătoria era una periculoasă, dificilă și adesea plictisitoare. Cu timpul, pentru călătoriile înspre Asia și înapoi, Compania a construit nave speciale, o combinație între nave de transport și nave de război, robuste și cu o capacitate mare de a transporta oameni, provizii, mărfuri și muniție. Un șantier naval a fost construit și în Batavia.

Pentru a-și garanta aprovizionarea, Compania și-a deschis baze în mai multe țări: de la birouri simple la depozite și platforme comerciale masive. În coloniile sale, VOC deținea puteri cvasi-guvernamentale: avea capacitatea de a purta războaie, de a închide și executa condamnați, de a negocia tratate, de a-și bate propriile monede și de a stabili colonii. Datorită numărului ridicat de filiale, VOC este adesea considerată prima corporație transnațională din lume. În paralel cu Compania Olandeză a Indiilor de Vest (WIC), VOC era de fapt arma internațională a Republicii Olandeze, puterea simbolică a Imperiului Olandez. În căutarea unor locuri în care să își extindă activitatea, VOC a finanțat mai multe expediții de explorare, cum ar fi cele conduse Willem Janszoon, Henry Hudson sau Abel Tasman, expediții care au dezvălui lumii vestice terenuri necunoscute. În epoca de aur a cartografiei olandeze, între 1570 și 1670, navigatorii și cartografii Companiei au contribuit la sporirea cunoștințelor geografice.

Schimbările socio-economice din Europa, schimbarea echilibrului de putrere și gestionarea financiară mai puțin reușită a companiei au dus la declinul Companiei între 1720 și 1799. După cel de al patrulea război anglo-olandez care a fost un adevărat dezastru financiar pentru Companie, ea a fost naționalizată în 1796 și în cele din urma dizolvată în 1799. Activele sale au fost preluate de guvern iar coloniile VOC au devenit colonii guvernamentale olandeze. Compania a fost criticată pentru politică monopolistă, exploatare, colonialism, folosirea violenței și comerțul cu sclavi.

Surse:

^{www.rijksmuseum.nl/en/rijksstudio/timeline-dutch-history/1602-trade-with-the-east-voc}

^{en.wikipedia.org/wiki/Dutch_East_India_Company}